E greu sa rezisti acolo sus
1 martie 2014
E greu sa rezisti acolo sus, mai ales cand nu ai ajuns prin propriile forte. Ai ameteli, dureri de cap, respiri greu. In timpul urcusului te-a mai carat cineva in spate ca pe un ruscac, ti-a mai dat din oxigentul lui ca nu aveai resurse proprii, ti-a permis sa te adapostesti in cortul lui ca tu aveai doar o batista.
Te-a interesat sa ajungi sus, pe culme fara sa intelegi ca adevarata bucurie este felul in care urci pantele abrupte spre varf. Ajuns in varf te-ai simtit invingator, te-ai simtit puternic dar, neobisnuit cu aerul tare si neatent pe unde calci, pe munte nu mergi ca pe bulevard, ai alunecat si te-ai prabusit in prapastie. Erai si imbracat necorespunzator. Nu urci pe munte in costum si in rochie de seara cu paiete, nu mai vorbesc de incaltaminte. Norocul tau ca nu te-ai accidentat foarte rau. Ai cateva fracturi, cu unul din ochi privesti ca si Basescu, oricum este bine, puteai sa iti rupi gatul de la inaltimea aia. Daca vrei sa te intorci in varf, de data asta trebuie sa parcurgi singur drumul pana la mine. Eu te astept dar nu pot sa te astept toata viata.
Primăvară plină de frumos și iubire , Theodora ! :*
@Tatomirescu Nelly
o primavara frumoasa Nelly 🙂
Draga Theodora
Esti o ” floare ” rara ca si cea din fotografia ce ai postat-o , astazi iti doresc Multa Sanatate tie si parintilor tai , celelalte urari vin peste doua zile .
Sa fii iubita …
Cu stima Emil
@Emi Vulcanescu
o primavara frumoasa domnule Emil 🙂
Ajuns la a doua propoziţie am crezut că e vorba de Dar Vader. Apoi am început să am bănuieli că e vorba de politică. Păi şi astăzi?!
@ALM
vai domnule ALM 🙂 cum sa fie despre politica? … este doar asa un dor de varf de munte 😀
Domnule, eu banuiesc ca vorbea despre o floare! Floarea aia din cintecul „Esti o floare, esti un chin, esti parfumul de venin!”
Domnul @ALM
Am „vazut” ca CIOCOFLENDERUL care v-a facut securist si comunist se simte luat in balon de replicile dumneavoastra.
Va spun un singur lucru : ” Cel ce nu stie de gluma poate fi serios , DESTEPT in nici un caz ” .
Sa fiti iubit …
Cu stima Emil
P.S. Constat ca vi s-a uscat tastatura.
Aluziile nu erau adresate celui bănuit de dvs că ar fi „ciocoflender”. „Ciocoflenderul” chiar mi-e simpatic, păcat că pune la ficat replicile mai acide. Parcă e mama, care nu-şi aminteşte ce a mâncat la prânz dar îşi aminteşte întâmplări (şi meniuri) de acum juma’ de secol …
Tastatura n-a suferit că este impermeabilă (MK520) şi oricum mai am vreo două de rezervă. În schimb nu ştiu ce fel de lacrimi au fost. De băut nu beau, crocodil nu sunt (sunt câine-balanţă), să fi fost de la râs?
Vă doresc multă sănătate!
Domnule Emil, observ ca intelegeti doar ce va convine, dar nu-i bai, cum ziceti dvs. Din pacate, nu eu am fost „ciocoflenderul” care l-a categorisit pe Dl Alm drept „securist si comunist”. Daca ati fi fost atent, prima data, chiar dl Alm a spus-o, imi permit sa citez:
„ALM | februarie 22, 2014 la 11:36 am | Răspunde
@anti comunist
……. (nu are rost sa redau tot textul)
A.L.M. zis şi comunist-securistul ceauşist!”
Eu am spus :
„Rica Venturiano | februarie 22, 2014 la 2:21 pm |
Dle “A.L.M. zis şi comunist-securistul ceauşist!” atat timp cat dvs aveati petlitele uniformei de alta culoare decat acel “bleu azur” nu erati securist, ci APV-ist.”
Daca din asta dvs ati dedus ca eu sunt „cicocoflenderul”, asta este, fiecare cu dreptul sau. Eu tocmai de asta nici n-am dat raspuns pana acum, ptr ca nu mi-a trecut prin minte ca asta ati gandit.
Acum am reactionat, multumit? Oricum, observ la unele intrebari incomode vad ca nu raspundeti. E mult mai simplu si mai lejer sa facem „spirite de glume” 😀
In rest, toate bune. O primavara frumoasa.
Dle Emil, legat de „Cel ce nu stie gluma poate fi serios, DESTEPT in nici un caz” nu pot decat sa va dau dreptate. Asa este, si ati dovedit-o cu prisosinta atunci cand ati spus:
„Emil Vulcanescu | august 29, 2012 la 6:15 pm |
@ Sorineeeee !
Esti o maimuta Portocalie , cu DOCTORAT in Fizica cum te-ai laudat , d.p.m.d.v. , ESTI UN ZERO !
Du-te pe alte bloguri , vezi ca a mai fost aici pe blog un RH , mare specialist iar gazda noastra Theodora mi-a “permis” sa folosesc un limbaj suburban sau de mahala cum il numesti TU ca sa-l trimit acolo unde ii este locul ! Ai PRICEPUT ?
Hai sictir !”
Nu contest ca sunteti „destept”, ca doar nu puteti sa tastati in somn, nu?
P.S.
Poate imi aratati si mie unde m-am laudat eu cu acel „DOCTORAT in Fizica”. Nu de alta dar daca il am sa stiu si eu, sa profit de el.
In rest, vorba dvs, „sa fiti iubit”
Prima zi a lunii martie nu este doar ziua care ne aduce-n case şi-n suflete primăvara. Probabil că Dumnezeu a vrut ca în această zi minunată să se nască unul dintre cei mai valoroşi prozatori ai limbii române. Este vorba despre inegalabilul Ion Creangă. Dacă primăvara aduce cu ea energia renaşterii naturii, parfumul florilor şi dorinţa nestăvilită de viaţă, opera acestuia s-a constituit într-un alt fel de primăvară. O primăvară a sufletului de copil, dacă e să ne referim doar la basmele sau poveştile scrise de Ion Creangă. Ele au dat viaţă visării, creării unui univers în care învinge întotdeauna binele, au înseninat serile a generaţii de copii şi nu numai. Stând în poala bunicilor sau a părinţilor, aşteptau nerăbdători să asculte, basmele scrise cu atâta măiestrie. Iar cei care deja ştiau a buchisi nu aveau puterea de a se împotrivi şi neascultându-şi părinţii uitau de treburile ce aveau de făcut, afundându-se în dulcele parfum al basmelor şi uitând cu totul de lumea reală. Pentru aceasta suntem datori cu o veşnică recunoştinţă. Tinereţea marelui prozator a fost marcată de unele evenimente care au contribuit la trasarea destinului său. După cum este consemnat în toate referatele, se ştie că în anul 1861 se înscrie la facultatea de teologie. Tot astfel se menţionează că, prin anul 1862- 1863, nu mai apare în sciptele facultăţii.
Ei, bine, se spune că, în acea perioadă, Ion Creangă auzise multe despre abuzurile ce le făcea o înaltă faţă bisericească. Lucru pe care nu-l putea înghiţi, datorită caracterului său justiţiar. De aceea, s-a gândit la o modalitate prin care să-i poată spune adevărul verde în faţă. Aşa a luat hotărârea să-şi taie barba, lucru absolut interzis în rândul clerului. Nu a trecut mult şi acest fapt a ajuns la urechile preasfinţitului, care l-a chemat urgent la ,,ordine”. Întrebat de ce şi-a ras barba, ştiind că este interzis, Creangă i-a răspuns:
-Şi sfinţiei voastre vă este interzis să faceţi… a continuat să-i spună tot ceea ce îl rodea.
La asemenea ,,neruşinare” înalta faţă bisericească nu se aştepta. De aceea i-a răspuns „ştergându-l” din rândul studenţilor. Probabil că aşa se explică absenţa din arhivele acelor ani a studentului Ion Creangă. Tot documentele sunt cele care menţionează că, nu după mult timp, facultatea a fost destiinţată.
Anii au trecut şi destinul a făcut ca să-l cunoască pe marele nostru poet Mihail Eminescu, între cei doi născându-se o prietenie frumoasă şi trainică. Citind din scrierile lui Creangă, intuind marele talent scriitoricesc al acestuia, Eminescu l-a îndemnat să scrie. După un timp, a mers în vizită la acesta să vadă ce mai face. Au povestit câte ceva şi, curios din fire, poetul l-a întrebat:
-Ia spune, măi Ioane, cum mai merg scrierile tale?
-Cum să meargă? Rău! Degeaba scriu eu, că nu-mi cumpără nimeni cărţile. Mor de foame dacă ar fi să trăiesc din ce scriu. Boierii nu citesc, nu au nevoie de cărţi. Îmi vine să dau după ei când văd cum se plimbă în şarete cu mănuşile albe trase până la cot, umflaţi de cât sunt de îmbuibaţi.
-Lasă, Ioane, nu te amărî! Tu scrie mai departe, că va veni timpul când tu vei rămâne cu scrisul în memoria oamenilor, iar boierii… cu mănuşile albe.
Timpul a trecut şi s-a dovedit caracterul vizionar al marelui poet. Cu alte cuvinte, a avut gura aurită. Când s-a instaurat regimul comunist, au fost confiscate toate averile moşiereşti, boierii fiind consideraţi chiaburi şi duşmani ai regimului. Se spune că aşa de rău ajunseseră, încât mergeau la cerşit cu plasa în mână pe la cei care nu demult le fuseseră slugi. Dar o făceau cu… demnitate. Aveau mereu mănuşile albe trase până la cot
}Îmi permit să vă ,,plictisesc” cu o o povestioară acum de întîi martie. Prima zi a lunii martie nu este doar ziua care ne aduce-n case şi-n suflete primăvara. Probabil că Dumnezeu a vrut ca în această zi minunată să se nască unul dintre cei mai valoroşi prozatori ai limbii române. Este vorba despre inegalabilul Ion Creangă. Dacă primăvara aduce cu ea energia renaşterii naturii, parfumul florilor şi dorinţa nestăvilită de viaţă, opera acestuia s-a constituit într-un alt fel de primăvară. O primăvară a sufletului de copil, dacă e să ne referim doar la basmele sau poveştile scrise de Ion Creangă. Ele au dat viaţă visării, creării unui univers în care învinge întotdeauna binele, au înseninat serile a generaţii de copii şi nu numai. Stând în poala bunicilor sau a părinţilor, aşteptau nerăbdători să asculte, basmele scrise cu atâta măiestrie. Iar cei care deja ştiau a buchisi nu aveau puterea de a se împotrivi şi neascultându-şi părinţii uitau de treburile ce aveau de făcut, afundându-se în dulcele parfum al basmelor şi uitând cu totul de lumea reală. Pentru aceasta suntem datori cu o veşnică recunoştinţă. Tinereţea marelui prozator a fost marcată de unele evenimente care au contribuit la trasarea destinului său. După cum este consemnat în toate referatele, se ştie că în anul 1861 se înscrie la facultatea de teologie. Tot astfel se menţionează că, prin anul 1862- 1863, nu mai apare în sciptele facultăţii.
Ei, bine, se spune că, în acea perioadă, Ion Creangă auzise multe despre abuzurile ce le făcea o înaltă faţă bisericească. Lucru pe care nu-l putea înghiţi, datorită caracterului său justiţiar. De aceea, s-a gândit la o modalitate prin care să-i poată spune adevărul verde în faţă. Aşa a luat hotărârea să-şi taie barba, lucru absolut interzis în rândul clerului. Nu a trecut mult şi acest fapt a ajuns la urechile preasfinţitului, care l-a chemat urgent la ,,ordine”. Întrebat de ce şi-a ras barba, ştiind că este interzis, Creangă i-a răspuns:
-Şi sfinţiei voastre vă este interzis să faceţi… a continuat să-i spună tot ceea ce îl rodea.
La asemenea ,,neruşinare” înalta faţă bisericească nu se aştepta. De aceea i-a răspuns „ştergându-l” din rândul studenţilor. Probabil că aşa se explică absenţa din arhivele acelor ani a studentului Ion Creangă. Tot documentele sunt cele care menţionează că, nu după mult timp, facultatea a fost destiinţată.
Anii au trecut şi destinul a făcut ca să-l cunoască pe marele nostru poet Mihail Eminescu, între cei doi născându-se o prietenie frumoasă şi trainică. Citind din scrierile lui Creangă, intuind marele talent scriitoricesc al acestuia, Eminescu l-a îndemnat să scrie. După un timp, a mers în vizită la acesta să vadă ce mai face. Au povestit câte ceva şi, curios din fire, poetul l-a întrebat:
-Ia spune, măi Ioane, cum mai merg scrierile tale?
-Cum să meargă? Rău! Degeaba scriu eu, că nu-mi cumpără nimeni cărţile. Mor de foame dacă ar fi să trăiesc din ce scriu. Boierii nu citesc, nu au nevoie de cărţi. Îmi vine să dau după ei când văd cum se plimbă în şarete cu mănuşile albe trase până la cot, umflaţi de cât sunt de îmbuibaţi.
-Lasă, Ioane, nu te amărî! Tu scrie mai departe, că va veni timpul când tu vei rămâne cu scrisul în memoria oamenilor, iar boierii… cu mănuşile albe.
Timpul a trecut şi s-a dovedit caracterul vizionar al marelui poet. Cu alte cuvinte, a avut gura aurită. Când s-a instaurat regimul comunist, au fost confiscate toate averile moşiereşti, boierii fiind consideraţi chiaburi şi duşmani ai regimului. Se spune că aşa de rău ajunseseră, încât mergeau la cerşit cu plasa în mână pe la cei care nu demult le fuseseră slugi. Dar o făceau cu… demnitate. Aveau mereu mănuşile albe trase până la cot
Doi copii nevinovati, aproape la fel dar parca totusi unul putin mai maricel decat celalalt, o iau frumusel pe ulita, cel mai mare cu o sita de cernut nisip si o grebla (jucarii) in mana, cel mai mic cu o galetusa si o scafa (tot jucarii dar mai maricele), si se duc la „sosea” – unde au adus aia de asfalteaza si au lasat, din primavara, o gramada de nisisp.
Ajunsi, cel mare ii zice celui mic sa-i dea galetusa.
Cel mic „Nu!”.
Cel mare: „Daca nu-mi dai galetusa iti scot un ochi!”.
Cel mic „Nu!”.
Cel mare da cu coada greblei si-i scoate ochiul si ii smulge galetusa.
Dupa ceva timp cel mare: „Da-mi scafa”.
Cel mic: „Nu!”
Cel mare: „Ti-l scot si p-alalalt”
Cel mic: „Nu!”
Cel mare ii scoate si celalalt ochi iar cel mic se ridica, se intoarce si da sa plece.
Cel mare: „Stai ma, te-ai suparat? Uite, iti dau sita… Unde-ai pleci?…” Cel mic: „Mi-a zis mama cand se-ntuneca sa ma duc acasa…”.
Sigur, e doar o „vrajeala” ca si a ta… nesustinuta nici macar metaforic de fapte.
Exista, totusi, un sambure de adevar romantat si intr-una si in cealalta.
Adevarul e ca pe munte, daca unul l-ar fi urcat inspate pe celalatl si i-ar mai fi si dat din oxigenul sau celuilalt, n-ar fi putut atinge decat poate jumatate din cat au facut altadata de unul singur. Au ajuns impreuna, umar la umar, atat de sus, unde niciodata niciunul dintre ei nu mai ajunsese de unul singur, unde aerul nu e tare ci e foarte „moale”, si unde, la inceput, cel mai puternic(selectie naturala) a inceput sa dea cu vastul pe la biscuiti si pe la oxigen iar cand a prins momentul a plasat si un BODYCHECK „involuntar”, tot el strigand ipocrit „vai!”.
Dacă ăsta a fost un banc, trebuia să-i pui titlul BANC, Judy! Ca să se râză careva, pe blogul lui Theo, măcar din politeţe. Dacă a fost o parabolă, apăi aia, cu un Chior, împărat în ţara orbilor, e mai scurtă, mai clară, mai puţin plictisitoare.
p.s. Când vrei să transcrii bancuri, aici sau aiurea, învaţă minimum de transcriere de dialog. Cred că un manual de clasa a patra e suficient!
@Renata
Presupun ca la tine teatrul (dialoguri de la un cap la celalt) exista numai pe scena (poate nici acolo?…) – nicidecum (mai intai de toate) intre doua coperti.
Judy, în limba română, dialogurile se scriu cu liniuţă de dialog. Doar în engleză folosim ghilimele. În română, folosim ghilimele pentru gânduri care-i trec prin cap unui personaj sau pentru o repovestire de dialog, într-un dialog deja existent. Ex.:
– Şi ce ţi-a zis?
– Mi-a zis: „Lasă, băi, că merge şi aşa!”
-Şi tu ce i-ai zis?
bla, bla. bla.
Asta, una la mână. A doua: când scrii dialog, punctuaţia corectă e oarecum esenţială spre obligatorie. Vocativul cere virgulă obligatoriu şi semnul exclamării. Asta aşa, ca să ne conversăm pe temă.
Mă distrează la culme faptul că ai senzaţia că te numeri printre cunoscătorii limbii scrise şi vorbite, că eşti citit cărţi şi privit teatre pe scenă, adică eşti cult în cap, pe bune, şi că io aş fi dîmpotrivă.
Îţi sunt antipatică? OK. Mi se pare normal. Treaba cu sim- şi antipatic e ceva foarte subiectiv. Da’ nu te mai face de râs, dându-mi peste nas pe un teren destul de solid pentru mine, dar care e nisipuri mişcătoare pentru mata. Cum eu folosesc diacritice, „mata” e varianta scurtă pentru „matale”. Nu m-am referit la mâţă sau la mama dumitale în formă contrasă şi fără cratimă.
Vai, Renata, cum ti-ai permis sa-l iei in ras pe marele cercetator in viata? „Togmnai” pe dansul care a cutreiarat marile institute de cercetari si are acasa o biblioteca de carti legate in piele??
N-ai facut bine. Stai ca acum isi scoate educatia la iveala.
Marele necunoscut in viata, alias Incognito, alias Judy cea deghizata, este cel mai cel si cel mai cel dintre ….. mincinosi. Uita si ce minte, iar ce mai tine minte a ajuns sa creada.
Nemţălăii ăştia când intră la liberali devin mai „neserioşi” (n-am găsit altă rimă) ca românaşii. Cu Johannis m-am lămurit mai demult, speranţa rămăsese în Renate Weber. Astă seară madam Renate mi-a turtit fesul! Patefon dacă era şi tot mai schimba placa. Este adevărat că am cunoscut-o direct, când am luat „de bune” minciunile Fundației pentru o Societate Deschisă (Soros), unde era Preşedintă. M-am dus „cu căciula-n mână” ca la GRIVCO şi m-a sucit ca o adevărată jurist-comunistă ce era la bază. Dar astă seară a dat un spectacol magnific, de aplaudat la scenă deschisă. Mai rar aşa o operă bufă! Cine vrea să dezvolt să ridice mâna …
Consideraţi, domnule ALM, că am ridicat mâna. 🙂
Cum n-am specificat ce să dezvolt, am să încep cu Fundaţia lui Soros. În urma unei emisiuni la Televiziunea Naţională, emisiune despre respectiva Fundaţie, am aflat că, dacă am un plan de dezvoltare a unei afaceri pe baza unui brevet de invenţie, pot primi un ajutor financiar, suficient ca să pot negocia cu succes cu beneficiarii. Am fost la Fundaţie, am explicat despre ce era vorba şi mi-au dat un chestionar care mi-a luat câteva zile ca să-l completez. A urmat aşteptarea unui răspuns. După o perioadă de tăcere, ceva mai mult de o lună, m-am dus iar la Fundaţie să aflu dacă e „albă sau neagră”. Atunci am fost introdus în biroul doamnei Preşedinte, care mi-a explicat că este o eroare, că Fundaţia nu sprijină activităţi productive, că ei finanţează numai înfiinţarea de „oengeuri”. Şi emisiunea TV? A fost o „iniţiativă” a unui angajat al Fundaţiei, care a fost concediat!
Aseară, la emisiunea Q&A de la Antena 3, doamna Weber a replicat fără prea mult succes, cu păreri de pe surse, despre planul diabolic al PSD-ului de participare cu candidat propriu la alegerile prezidenţiale. Că s-a auzit precum că fruntaşi ai PSD-ului s-au exprimat în acest sens şi că afirmaţia lui Ponta, cum că USL-ul are un candidat desemnat, nu contează şi că „Radio Şanţ” este mai credibil. Apoi, văzând că n-are succes, a pornit cu a doua idee: de ce Ponta a respins candidaturile de miniştrii propuse de PNL, legitime şi obligatorii. Nu contează că se schimbă structura Guvernului, că se ajunge „la mâna” Parlamentului, că nu se ştie care va fi reacţia acestuia după ce Antonescu a pupat Piaţa Independenţei.
Astăzi a apărut o nouă declaraţie a lui Băsescu. Dacă se schimbă structura guvernului şi, evident, Programul de Guvernare, atunci premierul trebuie redesemnat! Am voie să cred că PNL-ul a pus în operă un plan diabolic (băsescian), plan care corespunde cu afirmaţia lui Antonescu precum că, la toamnă, vom avea un nou premier în persoana lui Klaus Johannis? Că Băsescu a spus clar că nu-l va redesemna din nou pe „coruptul” Ponta! Hmm, parcă am scris pe aici că nu numai că USL-ul s-a destrămat, dar urmează ofensiva băsiştilor (inclusiv „liberalii”) pentru distrugerea Guvernului Ponta şi, foarte probabil, noi alegeri parlamentare (sau ameninţarea lui Băsescu de dizolvare a Parlamentului) …
Deja intrăm în hăţiş, domnule ALM!
Mie,Renate Weber mi se pare a fi o doamnă la menopauză, cu papagal, care apare când şi când la televizor. De ce? Nici ea nu ştie. Poate că recuperează, în bani, contravaloarea chestiei pe care o avea atârnată la gât, în ultima emisiune.
Bravo, felicitari pentru dezvotare! Si pentru ca v-ati referit si la emisiunea Q&A din seara trecuta, dar n-ati atins chiar toate aspectele, imi permit sa ma auto-citez (de pe Facebook): Rusinoasa, descalificanta prestatia doamnei Weber de aseara! S-a dovedit a fi doar o urmasa a mamaiei domnului Goe, facand eforturi penibile de a minimiza vulgaritatea comportamentala, obraznicia si aroganta insultatoare a lui Antonescu relativ la Ponta si PSD. Doamna, ati fi avut o atitudine corecta si civilizata daca l-ati fi urecheat pe acest domn Goe intarziat al politicii romanesti! „Nazdravanul” de el, dupa ce a insultat, a jignit, a injurat, a tipat, a batut din picior … si-a luat JUCARIILE si a plecat trantind usa dupa el. Nu-l mai rasfatati, e cazul sa-i aplicati o corectie, v-o spune un profesor.
Eu nu-l mai astept! Intoarcerile nesincere, intoarcerile din calcul meschin si din interes pur personal nu ma intereseaza si numai despre o astfel de intoarcere mai poate sa fie vorba la varsta actuala a personajului.
Theo, adevărata poantă a articolului tău, mi-ar plăcea să cred că ai făcut-o voluntar, e foto nr. 2. Păi, ce-avem noi, acolo? O floare de colţ. Floricelul nostru cică a (s)căzut în sondaje. Adică a fost pus la colţ, nu?
Theo, de ce să nu privim adevărul în faţă?!
Ne aflăm în punctul în care orice politician poate susţine orice şi pe oricine. Nu e vorba de doctrină, e vorba de bani. Crin, dacă-şi lua medicamentele la timp, ar fi observat că salariul soţiei îi conferă independenţă emoţională, nu trebuia să facă pact cu diavolul, sub pretextul principiilor liberale.
E foarte posibil ca, lângă noi, să înceapă un război. Poate scapă vreun glonţ, rătăcit. Noi ne ocupăm în continuare de flori. Suntem un popor distrus, dar supravieţuitor. În sensul că ni se spune clar, în faţă, că nu contăm, dar noi încă ma facem demersuri spre viaţă.
Domnule ALM,
„Dacă se schimbă structura guvernului şi, evident, Programul de Guvernare, atunci premierul trebuie redesemnat!”
Unde se aminteşte de noi, aici?!
Cred că se aminteşte voalat că fiecare, la locul lui de muncă, trebuie să muncească fără să gândească. Pentru Băsescu şi cei din trena lui, „noi” nu contăm în niciun fel! Nici măcar n-are nevoie de voturile noastre, că-i are pe ăia care le numără şi le transmite „secretizat” la BEC 💡 . În acest moment, cu toate că avem un vulcan lângă noi, există pericolul unei lovituri de stat cu ajutorul CCR (în situaţia în care Parlamentul aprobă modificarea guvernului), mai dură decât cea dată în 2012 cu erata. Scopul? Boc preşedinte şi Băsescu premier, o caricatură hidoasă a altui cuplu celebru, Putin şi Medvedev.
Să vă spun ce cred eu despre viitorul apropiat al României cu o sintagmă: Hales bules! Adio Program de Guvernare, adio creştere economică, adio noi investitori, nevoia de un nou împrumut la FMI pentru rostogolirea datoriei făcută de Băsescu! În acest moment, pretenţiile absurde ale UDMR-ului, mă duc cu gândul la o înţelegere a acestora cu Băsescu. Guvernarea Ponta este cu spatele la zid şi, dacă aş fi în locul lui, mi-aş depune mandatul! Dacă-i bal, bal să fie! Poate se trezesc şi românaşii şi pun de o „kieviadă” în maidanul Bucureştiului, ca să fugă şi Băsescu la Budapesta, cu slugi cu tot.
Speram, domnule ALM, să nu-mi daţi acest răspuns. Venit de la dumneavoastră, ultimele speranţe ale omului de rând se sting. Poţi trăi sărac şi dispreţuit de sistemul care te comandă, atâta vreme cât păstrezi speranţa că timpul lucrează în favoarea ta şi un nou sistem de conducere… Dar, înţeleg că noi suntem un popor atipic, rezistăm, aproape vegetativ, în absenţa totală a speranţei.
Pe linia teoriei dumneavoastră, Boc nu poate fi ales preşedinte, decât dacă nu votează decât oamenii de la butoane. Dar Udrea ar putea, cu 5% voturi reale şi cu X% – cât îi mai trebuie ca să iasă, voturi din butoane. Dacă, doamne fereşte se întâmplă ce prevedeţi dv. sau varianta mea, ne vom transforma într-o grădină botanico-zoologico-muzeu, care poate fi vizitat non-stop. O să înflorească turismul. O să trăim din asta. Dacă nu dispune UE să ne aplice gratii, pentru siguranţa vizitatorilor şi nu dispune vizitare gratuită.
Ei, de când am devenit eu Mama Omida? O părere, poate subiectivă, poate „most worst-case”. Vă daţi seama câtă dezamăgire aduni când constaţi că nimic nu mai poate funcţiona normal în Românika. Până şi ăştia care au rămas grupaţi, USD-ul, se dovedesc nişte dobitoci! Adică să-l refuzi pe Johannis, ca să nu ajungi în Parlament, şi să-i iei pe unguri la pupat, cu care tot în Parlament ajungi, dar cu majoritatea la limită!
Sigur că pesedeii poa’ să zică_că (cacofonie voită) sunt alte chestii „la secret”, în ceea ce priveşte liberalii. Posibil, eu comentez ce se vede!
Mai prost este că nu avem de unde să adunăm altă clasă politică şi, în caz că am putea, nici nu avem siguranţa că va fi altfel. Chiar dacă mai apar feţe noi, mentalităţile sunt aceleaşi …
Dle Alm, imi permit sa va adresesz cateva intrebari, sa ma lamuresc si eu in „prostia” mea.
La alegerile parlamentare din 2012, USL a participat ca …CE?
Alegatorii care au pus stampila pe patratul cu USL, CE au votat, sau pe CINE?
Conform Constitutiei INCA in vigoare, premierul este desemnat CUM si de la CINE?
In cazul in care FORMATIUNEA POLITICA castigatoare la alegeri SE DESFIINTEAZA, si GUVERNUL nu mai este format conform voturilor alegatorilor, ce trebuie facut?
Sper sa nu va bufneasca iar lacrimile, nu de alta dar chiar as vrea sa-mi raspundeti ce TREBUIE facut. Ptr ca as vrea sa cad iar in derizoriul considerat de unii, 😀
Aţi putea să fiţi mai puţin sever cu dvs. Dacă vreţi să menţineţi stilul ăsta „plângăcios”, atunci aveţi o paletă largă de useri care abia vă aşteaptă. Vă propun să renunţaţi la „copilării”, altfel o luăm de la capăt cu „băsiştii” 😆
1. La alegerile din 2012 USL-ul a participat ca Uniune Social-Liberală.
2. Cred că, la cât de bine pregătiţi politic suntem, alegătorii au votat Programul de Guvernare. Persoanele se puteau schimba până în ultimul moment, Uniunea putând să prezinte pentru desemnare, de exemplu, pe Vanghelie sau pe Dobriţoiu. Singurele alegeri „pe persoane fizice” se fac pentru primari, consilii locale, europarlamentari şi pentru Preşedintele României.
3. Candidatul pentru funcţia de prim-ministru este propus de majoritatea care a rezultat în urma alegerilor şi, conform Constituţiei, Art. 103 (1), Preşedintele îl desemnează. Articolul are o oarecare ambiguitate, permiţând unui preşedinte jucător să bată step cu litera Legii.
4. După cum am explicat la pct. 2, voturile alegătorilor ar trebui să se ducă spre Programul de Guvernare şi nu către formaţiuni şi persoane. De asemenea, Guvernul nu este format conform voturilor alegătorilor, fiindcă premierul, miniştrii etc, nu sunt votaţi nominal. Nici măcar proporţia partidelor participante la actul guvernării nu se votează. De exemplu, în cazul USL, cu toate că numărul voturilor a fost disproporţionat între partidele din Uniune, cota de participare a fost stabilită pe alte criterii, fără legătură cu urnele.
Înţeleg perfect unde „bateţi” şi vă pot spune că, în cazul Guvernului Ponta, este vorba numai de o schimbare a structurii politice nominale a guvernului (au ieşit miniştrii PNL, partid de dreapta, intră miniştrii UDMR, pseudo-partid de dreapta). Premierul rămâne, Programul de Guvernare rămâne, majoritatea miniştrilor rămân. Ce trebuie de făcut? Obţinerea învestiturii în Parlament, depunerea jurământului şi începerea guvernării.
Şi acum bomba afirmaţiilor mele: cu UDMR-ul, odată bătută palma, va fi stabilitate! Plus că se respectă înţelegerea din 2012, e adevărat de două treimi dintre semnatari …
Vi se pare stilul meu ca este plangacios? Hm, e posibil, ca n-am cum sa va contrazic, si niuci n-as avea succes, oricate argumente contra v-as adue, 😀
In fine. Haideti sa vorbim serios atunci, nu?
Din cate stiu eu, conform Constitutiei, care indiferent de ce se spune (de catre unii sau altii), ESTE IN VIGOARE, DECI NU SE COMENTEAZA:
„ARTICOLUL 103
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. ”
Indiferent de optiunile politice ale noastre, Constitutia este „biblia” (sau ceasloava, sa inteleaga si cei cu mai putina carte :)) dupa care functioneaza o tara, MAI ALES DEMOCRATICA.
In opinia dvs, faptul ca UDMR este cooptat la guvernare, si le se fac anumkite concesii care nu au facut parte din programul initial de guvernare, ce inseamna?
Dle Alm, in alta ordine de idei, daca ao formatiune politica catiga la alegeri, avand (sa zicem) 40% din voturile alegatorilor, si apoi in timpul mandatului, cam o treime (sa nu zicem mai mult) se muta in tabara adversa, cum ramane? Mai este acea formatiune politica in drept sa isi pastreze locul de lider?
In al doilea rand, daca in motiunea de cenzura inaintata impotriva unui guvern, exista ca punct de „repros” (ca sa zic asa) un act sau o initiativa de guvernare considerat(a) ca fiind neconstitutional, cum vedeti ca acea „problema” sa apara pe agenda noului govern, dat de formatiunea politica initiatoare a acelei cenzuri?
Si va asigur ca de data asta chiar nu plang, ba chiar sunt vesel, ca am de ce. :D. Va intreb sa vad cum se vede si din alt unghi.
Sincer, considerati ca putem avea o discutie lipsita de orice alte „dedesubturi”? E posibil sa fiu eu cel care nu vede prea bine, de aceea INTREB, sa vad poate gresec undeva.
Daca ma intrebati pe mine, faptul ca Ponta ramane prim-ministru iar portofoliile ramase libere dupa dezertatrea „crinistilor” ar fi preluate de PSD-isti, n-ar fi nicio problema Constitutionala. Cooptarea insa a UDMR-istilor mie imi „miroase” a ceva putred, si de aceea ma indoiesc de legalitatea ei.
„Pararea mea”, vorba unui mare clasic in viata.
Domnule Venturiano, aţi început prin a promite că vorbiţi serios. Citarea Art. 103 din Constituţie nu-şi are locul în cazul unei remanieri guvernamentale. Fiindcă asta este, o remaniere, fără schimbarea Programului de Guvernare, a premierului a a majorităţii miniştrilor, doar cu o simplă schimbare a structurii politice. În acest caz, intrăm sub incidenţa Art. 85, aliniatele 2 şi 3:
(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.
Prin aprobarea unei moţiuni de cenzură, Parlamentul demite întreg guvernul şi atunci procedura decurge conform Art. 103.
Nu ştiu despre ce concesiuni făcute UDMR-ului vorbiţi. Afară de doi miniştri, dintre care unul şi vicepremier, şi vreo 12 secretari de stat, n-au primit nimic altceva. În cadrul negocierilor, au fost sfătuiţi ca, după învestire, să facă legi care să fie aprobate de Parlament.
V-am mai spus că urnele n-au definit persoane ci un Program de Guvernare. Dacă acesta este respectat, nu văd unde este problema. Acolo se regăsesc motivele pentru care USL-ul a fost votat. Fiindcă la scorul obţinut, vă daţi seama că nu au votat numai liberalii (care au cam strâmbat din nas), pesediştii şi conservatorii. Am votat şi eu, care sunt doar antibăsist!
Întrebaţi, nu vă sfiiţi, dar vă avertizez că nu ştiu ce coace Băsescu şi nici ce va face CCR cu măreţia dreptului …
Dle Alm, dvs vorbiti din pct de vedere teoretic. Dar de cate ori s-a respectat ceea ce s-a spus? Chiar credeti ca UDMR a acceptat sa participe la guvernare si sa nu aiba ceva de castigat de pe urma asta? Eu sunt convins ca fum fara foc nu iese, si asa cum m-am indoit de anumite declaratii acum doi ani si am presupus ca se va intampla (si uite ca multe s-au intamplat), tot asa prevad ca si acum, fara a fi trambitate pe la toate colturile, multe schimbari se vor face, dar mai mult ca sigur ca se va astepta pana dupa alegerile prezidentiale. Acum NU vor schimba programul de guvernare, ptr ca li s-a spus udemeristilor, stati calmi pana dupa alegeri, ca altfel n-aveti sanse. Dupa aceea se vor implementa si dorintele ungurilor, mai ales cele legate de invatamant si de ce nu visul lor, cel legat de autonomie.
O sa traim si o sa vedem dle Alm. tare mi-e teama insa ca n-o sa ne placa ceea ce o sa vedem si mai ales o sa simtim pe pielea noastra.
Intrebarea este insa, cine o sa simta mai mult?
Scuze, am fost nevoit sa plec putin, asa ca am incheiat subit prima data.
Dle Alm, iar ma acuzati gratuit. Sincer, nu stiu de ce sau ce va mana s-o faceti, dar nu-itreaba mea. E numai dreptul dvs sa ganditi cum vreti si ce vreti despre oricine. Ma luati pe mine in balon cu: „Citarea Art. 103 din Constituţie nu-şi are locul în cazul unei remanieri guvernamentale. Fiindcă asta este, o remaniere, fără schimbarea Programului de Guvernare, a premierului a a majorităţii miniştrilor, doar cu o simplă schimbare a structurii politice.” si-mi dati in cap (metaforic vorbind, sa nu ma acuzati iar ca ma plang :)) cu un alt articol din Constitutie, cand eu am spus clar in incheierea postarii mele, ca ma indoiesc de faptul ca intrarea UDMR la guvernare nu se va face cu oarece modificari ale acestui „maret” program de guvernare. Nu de mult se discuta pe aici despre faptul ca romanii uita si repeta mereu aceleasi greseli.
Ca sa fac o paranteza, imi a aduceti aminte de un fost coleg de breasla de pe vremea cand navigam. Era rus (foarte bun profesionist) si avea obiceiul sa bea ceaiul cu lapte. Odata si-a facut ceai de fructe, mai exact de lamaie, si cand a pus laptele in el, instantaneu acesta s-a branzit. De cateva ori a incercat sa-i iasa. Intai schimband de doua ori cutia de lapte, gandidu-se ca e laptele de vina, apoi folosind apa ba mai rece, ba mai oparita, pana cand m-am indurat de el (si de risipa facuta :)) si i-am explicat ca lamaia cand intra in contact cu laptele da acelasi rezultat de fiecare data (pe vremea lui ceasca asa faceam branza de vaci ptr bebelus). Iar o sa ma luati la refec (probabil) ca nici acest exemplu nu-si avea rostul, dar am vrut sa va arat ca si romanii fac cam acelasi lucru, Mereu cauta vinovatul in alta parte, numai acolo unde este nu-l vede.
Normal ca ACUM nu se va schimba nimic din programul de guvernare, mai ales ca el oricum n-a contat nici pana acum. Vreti sa-mi spuneti ca s-a spus ceva inainte de alegeri despre „pactul cu base”? S-a spus ceva despre „superimunitatea” alesilor? S-a spus ceva despre modificarea si marirea drepturilor salariale ale alesilor? S-a spus ceva despre noile taxe din agricultura? S-a spus ceva despre marirea accizelor la anumite produse si de marirea pretului la energie, la gaze, la combustibili?
Nu s-a spus dle Alm nimic despre toate acestea cand s-a prezentat programul de guvernare, si uite ca s-au intamplat. S-a spus insa despre „debarcarea marinelului” si uite ca NU S-A INTAMPLAT!
Asa ca fara suparare, dar ce-mi spuneti dvs este PUR TEORETIC si asa ar fi normal sa se intample. Eu insa va intreb, sunteti sigur si de data asta, ca si pana acum, ca se va intampla asa cum spuneti, si nu cum „ma tem” eu ca se va intampla?
Si apropos de faptul ca eu acuzam mai de mult ca USL-ul nu da doi bani pe ce promite si ca tot ce a spus, a fost dupa aceea contrazis de fapte.
M-au cazut ochii pe un punct din program de guvernare (afisat pe drp.gov.ro):
„Banii publici trebuie folosiţi eficient, avuţia naţională trebuie protejată, şi declarăm război evaziunii fiscale.”
Probabil ca eu am alta viziune legata de eficienta, dar a avea UN MINISTRU DE FINANTE, cu ministerul de rigoare ce inseamna salarii ptr diversii anagajati, cheltuieli administrative si pe langa asta sa mai avem si un MINISTRU AL BUGETULUI, care si el are un minister cu cheltuielile de rigoare. Apoi avem Ministrul Educației Naționale plus Ministrul delegat pentru Învățământ Superior, Cercetare Ştiințifică și Dezvoltare Tehnologică, Ministrul interimar al Culturii.
Cel putin din punctul meu de vedere, a eficientiza inseamna a elimina niste cheltuieli inutile. Oare minterul de finante, nu se poate ocupa de tot ce inseamna finate publice, ceea ce cuprinde si BUGETUL? Educatia nationala nu inseamna si Invatamant Superior?
Dar suntem prea ocupati cu altele ca sa le vedem si pe astea, nu? De fapt, toate astea sunt „mizilicuri’ pe langa advarata problema, nu-I asa?
Sau iar am fost „neserios”? 😀
Domnule Venturiano, mi-e greu să vă răspund fiindcă fragmentaţi mesajele. Replica anterioară era rezultatul unui mesaj fragmentat unde, în prima parte aţi adus în discuţie Art. 103 (şi era firesc să vă scriu că ne aflăm sub incidenţa Art. 85), iar în partea a doua ridicaţi mai mult nişte aspecte morale decât legale.
Constatăm că „părinţii” Constituţiei au avut în vedere şi schimbări de structură şi compoziţie politică a guvernului (Art. 85/3) şi nu văd pentru ce motiv ar trebui ca guvernul să demisioneze în bloc. După părerea mea, „dacă aş fi al dracului” (vorba unui clasic în viaţă), românaşii ar merita ca guvernul actual să demisioneze. Că altceva decât cârcoteală nu sunt în stare să facă! Să se ajungă la alegeri anticipate şi să revină băsiştii la putere!
Buuun! Eu nu ştiu ce acorduri secrete s-au încheiat cu UDMR-ul şi nici nu sunt speriat de drobul de sare. Ştiu că ungurii iau dacă pot şi stau cuminţi dacă nu pot. Iar ca să spere că vor putea, trebuie să se apropie de „butoane”. Important este ca „butoanele” să fie păzite şi corect programate şi acest lucru îl vom afla în timp. Suflatul în iaurt nu este productiv în politică, definită (fără varianta peiorativă) ca fiind arta compromisurilor. Indiferent de părerea mea sau a dvs, UDMR-ul a constituit şi constituie „picătura” care înclină mereu balanţa raportului între Putere şi Opoziţie. Important este ca „picătura” să fie purificată în momentul în care este adăugată întregului. Dacă o să ne gândim la cum au făcut ei tot ce le-au cerut foştii aliaţi, putem să speram că vor face la fel şi acum. Există un preţ, dar nu cred că este cel la care vă gândiţi. Ei aveau nevoie de această poziţie în vederea alegerilor europarlamentare, ca dovadă că, deşi liderii s-au întors cu agenda pretenţiilor refuzată, CNMT a aprobat intrarea la guvernare în codiţiile impuse de USD.
Dle Alm.
„După părerea mea, “dacă aş fi al dracului” (vorba unui clasic în viaţă), românaşii ar merita ca guvernul actual să demisioneze.” Nu pot sa va contrazic, atata timp cat si eu spun mereu ca „fiecare popor are guvernantii pe care ii merita”.
Dle Alm, nu-I vorba de drobul de sare, ci mai degraba de un joc de sah in care trebuie sa gandesti cu doua trei miscari inainte daca vrei sa-ti surprinzi adversarul parandu-i mutarile. Nu pot sa cred ca in 24 de ani de politichie damboviteana nu ati inteles cum se fac si se desfac jocurile si cum se incalca „juramintele sfinte” ale clasei politice romanesti. Fara sa fac parade, dar am impresia ca „drobul de sare” la care am facut eu referire acum ceva vreme legat de USL, chiar a cazut in covata, nu vi se pare? Pai in felul asta, sa nu facem precum cu drobul se sare, putem sa mergem la infinit din prostie in prostie si din gresala in gresala. ca mereu politicienii ne iau prin surprindere, ca noi nici macar nu ne-am gandit ca ar putea sa faca asa ceva. Hai sa va fac un tur al istoriei blogului (desi sunt convins ca nu-i necesar) si sa va arat ce replici imi dadeat cand eu imi dadeam cu parerea ca vom ajunge aici. Era tot cam in stilul drobului de sare atunci, adica nu era nici timpu si nici locul sa ne gandim la asta ATUNCI, insa acum pare inevitabila.
Dle Alm, imi cer scuze daca sunt fragmentar, e posibil si nu contest ca sar de la un la alta rapid, dar ca o scuza, sau circumstanta atenuanta sa zic asa, este si faptul ca incerc ca printe toate treburile pe care le am sa inserez si ceva timp ptr bklogul acesta. Cateodata am mai mult timp, altadata am mai putin si ma grabesc sa cuprind cat mai multe din ce as avea eu de spus. Nu contest ca multe pot fi complet in afara contextului sau pe langa realitate, dar …. asta sunt eu.
Si inca ceva. Asa cum spunea un prieten din lumea bloggerilor, si de aici si de prin alte parti, iau informatiile de peste tot si le filtrez dupa puterea mintii mele. Acum ca dau chix, asta e, nu toti pot fi perfecti, asa cum am mai spus, iar eu sunt unul dintre imperfecti.
@Renata
Constat ca esti plina de NRG. O arata frecventa comentariilor tale in pagina de fata. Nu stiu daca pentru unii este o fericire dar eu te felicit.
Nu vrei sa-i recomanzi si d-lui ALM (fiindca tine pasul si nu prea…) superioritatea NRG-zantelor tale bazate pe guarana (Nature’s Row Guarana – tablets/tea) spanacului sau etnobotanic Formula Flow?
Hai ca la astea te pricepi mai bine ca la „grafia cea dreapta” a Limbii Romane.
Din pacate dai lectii acolo unde n-ai competente iar acolo unde ai, ti le exagerezi dar nu dai. Ai putea – de exemplu – sa ne spui cum se poate fabrica aspirina in bucatarie, pe masa, pe scaun, sau chiar pe gresie.
Judyindesguise
P.S. Avand in vedere ca trifoiul cu patru foi l-am cedat Theodorei,
sa fie la tine – cate una in fiecare zi de inceput de Martie (3;4;5;6;7;8. – L;M;M;J;V) – acele mici anvelope metalice (sigur, aurite si cu snurul de riguare) destinate incaltarii „Trabantului Dunarean Romanesc” (4+ rezerva), numite popular „potcoave” si
creditate cu
MULT NOROC!.
Judy, ţi-am răspuns mai sus, fără să bănuiesc că ai mai bătut câmpii, iar, şi mai jos. Oricum, mă bucur sincer că deţii câteva noţiuni de bază despre diverse bălării şi foloseşti, cu succes, grafia NRG pentru energi. Am cunoscut cândva o curviştină care nu presta decât pentru străini, la un local din Herăstrău. Nu ştiu câţi metri sau km a prestat, dar, când şi-a cumpărat primul ei automobil sau pe-acolo, un Tico, i-a pus la număr NRG.
Asta a ridicat-o mult în ochii mei. Pe lângă anumite calităţi fizice evidente, avea atâta umor, încât se autoironiza. Culmea ironiei: o chema Alinuţa.
Bun prilej să desfaci iar şi din nou băierile sacului cu bancuri transcrise, în genul dramatic. Mult succes! 🙂
Mărturisesc, ps-ul e dezastruos. Nici nu mă amuză, nici nu mă jigneşte. Deşi tare ţi-ai fi dorit, nu?
A, încă nu ştiu dacă eşti femeie sau bărbat. Indiferent ce eşti, e mare ghinion pe capu’ matale!
1. Renata, imi permit sa-ti dau eu raspunsul, ca sa te lamuresti. Tov Incognito, alias Judy cea deghizata, este de sex masculin, biologic vorbind si atat. Barbat, nu-l poti acuza ca este, ptr ca asta ar insemna sa posede si alte calitati, in afara de a fi apt sa ude garduri si copaci. Probabil ca la el la tara, de unde isi trage samanta, poate fi numit barbat de anumite femei care vad in palma peste gura un semn de barbatie, insa in lumea civilizata si educate din care pretinde ca face parte (de fapt se vrea facand parte) sunt alte calitati care transforma un „mascul” in „barbat”.
2. Stimate mare cercetator necunoscut, poate ma lamuriti si pe mine, cum de „cu rude afara” ati ajuns ca pe vremea lui „ceasca” sa fiti „MARE CERCETATOR”?? In al doilea rand, daca ati facut armata la TR, ca deh, va dati ca fost si student, cum de sunteti „soldat neinstruit”?
Vedeti ca pe drum, ati uitat dintre minciuni, si se cam bat cap in cap. Eu zic sa va revedeti notitele, si sa reveniti cu o erata la CV. Nu de alta, dar se mai prind si altii de cat de „elevata” va este educatia.
„Baizauei”, „scoala vietii” nu se pune.
Domnule Rică Venturiano, vă mulţumesc pentru precizări. 🙂
De felul meu nu-s prea certăreaţă, nici prea sensibiloasă. Dar, dacă mă calci pe bătătură intenţionat…
Domnul acesta, fost Incognito, acum Judyindesguise, e un personaj foarte interesant. Începând cu tema nickname-ului său şi sfârşind cu plăcerea de-a-mi administra, mie, absolut gratuit, câte-un bobârnac, fiindcă sunt farmacist, fără să ştie absolut nimic despre meseria asta.
În treacăt fie spus, mai fac şi altceva, scriu, mi s-au publicat două romane şi când zic „mi s-au publicat”, înseamnă că o editură importantă şi serioasă s-a oferit să-mi publice cărţile. Fac precizarea asta nu pentru dv., ci pentru amicul nostru, Judy, ca să nu mă întrebe cât am plătit ca să-mi apară cărţile, fiindcă se practică, şi vreau să-l scutesc de întrebări inutile.
Vă doresc o seară bună, atât cât poate fi de bună o seară în România, cu noul guvern. 🙂 🙂 🙂
Renata, el saracu’ n-are nicio vina. atat poate si si gata. Are insa multe frustrari, incepand de la educatie, pe care desi n-o are la nivelul pretins, el insista. Bravo lui, are ambitie. Pacat insa ca uita ce si cat minte.
orice strugure de ne-ajuns, este acru, al naibii de acru, pe bune.
P.S.
Asa cum ati zis, e sufficient Rica. Si atat.