Go to ...
Hai ca se poate! on YouTubeRSS Feed

25 aprilie 2025

Tara in care preșurile sunt premiate pentru curaj


kovesi_base_morar

Da, traiesc in tara in care preșurile sunt premiate pentru curaj. Si imi vine sa urlu in fiecare secunda ca nu am puterea sa imi iau lumea in cap, ca nu am puterea sa plec in lumea larga. Nu pot sa traiesc departe de tara mea. Am fost plecata o luna in perioada comunista si imi era dor si de stalpul de lumina de pe strada si de copacul din fata curtii. Traiesc in tara in care sluga basista Laura Codruța Kovesi, individa care executa orbeste ordinele stapanului ei este castigatoarea din 2014 a premiilor “Femei curajoase din România”. Nu am puterea sa emigrez si inca mai sper ca in Romania o sa fie bine.

Procurorul șef al DNA Laura Codruța Kovesi a fost desemnată joi de Ambasada SUA la București câștigătoarea din 2014 a premiilor “Femei curajoase din România”.

„Prima femeie și cel mai tânăr procuror general al României, devenită acum prima femeie procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție Laura Codruța Kovesi a demonstrat un curaj extraordinar, luptând împotriva infracționalității și corupției. Sub conducerea sa, procurorii DNA au continuat să investigheze cazuri care ar fi fost de neînchipuit în urmă cu un deceniu. Doamna procuror-șef Kovesi a luptat pentru a păstra DNA puternică, relevantă și independentă. Ea este o forță care luptă pentru reforma justiției și a statului de drept (…) A fost o onoare și un privilegiu să lucrez cu doamna procuror șef Kovesi în ultimii trei ani”, a spus Duane Butcher la ceremonia de înmânare a premiului care a avut loc la Ambasada SUA de la București.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

28 Responses “Tara in care preșurile sunt premiate pentru curaj”

  1. Tudosia lazăr
    11 aprilie 2014 at 13:32

    Vă înţeleg durere resimţită departe de ţară. Şi eu am plecat în lumea largă de mai multe ori în viaţă. La vârsta de douăzeci de ani am plecat departe de casă, în necunoscut ca să-mi creez un viitor prin forţe proprii şi să nu mai fiu povară pe umerii părinţilor. După revoluţie, când am căpătat convingerea că nu mai sunt utilă societăţii în urma multelor şi dureroaselor schimbări aduse de guvernanţii care, odată aleşi au uitat că trebuie să militeze pentru bunăstarea celor care i-au ales, pentru binele familiei mele, iarăşi am luat drumul pribegiei. Chiar dacă speram că nu va fi aşa, odată ajunsă în lumea occidentului, am suferit enorm de dorul de casă. Am strâns din dinţi şi am continuat să muncesc ca să uşurez viaşa celor dragi.Câte faţete are acest sacrificiu, doar cei cu sentimente profunde pentru apropiaţi cunosc. Am scris o carte acum câţiva ani intitulată, ,,De-ar şti omul ce-ar păţi.” După felul cum a fost primită de cititori, pot trage concluzia că, a meritat să expun în paginile cărţii ceea ce înseamnă munca în străinătate departe de cei dragi. Consider că toţi cei care, în ciuda durerii de a fi departe de casă şi de ţara lor , toţi cei care muncesc cinstit şi fac cinste ţării de unde au plecat, toţi au o poveste tristă, care ar putea fi subiectul unei cărţi. Să nu-i bănuim de lipsă de patriotism. Revenind la premiul acordat d-nei Laura Codruţa Kovesi, ce putem să mai sperăm de laierarhia de valori stabilită în regimul băsist? Unii dintre noi mai au instrumente prin care să protesteze. Dar restul majorităţii sunt reduşi la tăcere. Caracatiţa nonvalorii a devenit atât de mare că, nu ştiu dacă mai apuc zilele când să mă bucur că, în sfârşit, s-a făcut curăţenie în politică şi justiţie.
    Cu simpatie, Tudosia Lazăr pentru d-na Teodora.
    PS: urez, tuturor sărbători cu belşug şi bucurii cu ocazia sărbătorilor de pascale.

  2. ALM
    11 aprilie 2014 at 13:38

    Uite că habar n-aveam de această premiere! Totuşi, mi-a atras astenţia o propoziţie: „A fost o onoare și un privilegiu să lucrez cu doamna procuror șef Kovesi în ultimii trei ani”! Cam ce a avut de lucru Mr. Duane Măcelarul, Adjunctul Şefului Misiunii Diplomatice a SUA în România, cu Procurorul General al României, devenit apoi Procuror Şef al DNA? Cumva gesturile de „curaj” au fost la cererea Ambasadei SUA?

    • 11 aprilie 2014 at 13:44

      @ALM
      banuiesc ca da

    • ALM
      11 aprilie 2014 at 19:31

      Cu ocazia asta, am mai înţeles ceva: nu Ponta a numit-o pe Kovesi la conducerea DNA ci SUA a trimis „mutarea în plic”! Explicaţia este relativ simplă, SUA nu se prea încurcă în democraţie când e vorba de alţii, preferă să personifice instituţiile*, în final confundându-le cu persoanele de la conducerea lor. Nu ştiu ce fapte de curaj a făcut madam Kovesi, dosarele fiind instrumentate de parchetari băsişti. Ea doar a ţinut „de şase” …

      * De exemplu, în războiul din Irak, soldaţii americani scriau pe bombe „fuck you Saddam”, după care le aruncau peste maternităţi …

  3. dorian65
    11 aprilie 2014 at 17:06

    A pleca din tara o luna pe vremea lui Ceausescu insemna sa ai ,,radacini sanatoase” daca aveam plecat eram.
    Eu tot citesc pe bloguri dar nu vad nici o reactie la crestereaa varstei de pensionare la femei prin aprobare tacita in senat.
    Am ramas mut cand am auzit asta si in special de la un partid de stanga cred care il doare la 10 metri pe undeva de de populatie.

    • 12 aprilie 2014 at 10:54

      @dorian65
      am avut invitatie pentru ca era tata plecat cu munca, a fost un simplu muncitor dar era cu inalta calificare si contractul ala avea o clauza ca daca el statea mai mult de 6 luni avea dreptul sa isi cheme familia (pe rand nu toata familia o data ca sa nu fim tentati sa ramanem acolo)
      de ce te faci ca nu stii …. cresterea varstei de pensionare la femei este o cerinta a UE , nu e de vina Ponta asa cum incerci tu sa sugerezi

  4. judyindesguise
    11 aprilie 2014 at 18:42

    Da, Codruta este si ea o picatura care a umplut paharul PNL. Toata lumea se intreaba de ce n-au plecat atunci liberalii. E lumea care ar fi vrut atunci ca PNL sa faca pasul. Probabil ca paharul trebuia sa fie plin si ca nu intrasera la un loc toate cordutele. Oricum, ceea ce voia acea(sta) lume era clar ca lumina zilei de atunci, chiar daca azi unora li s-a pus pata pe ochi.

    „Crin Antonescu da dovada de o rabdare si de un bun simt cum nu gasescti in politica romaneasca si dincolo de faptul ca gaşca de securişti din jurul lui Victor Ponta este montata impotriva lui Crin Antonescu si face orice sa-l impiedice sa ajunga presedinte al Romaniei, pentru ca nu este un om al sistemului, pentru ca nu este un om controlabil… Sunt disperati. Noua securitate din jurul lui Victor Ponta asta vrea sa faca cu Crin Antonescu. …De-asta-s mizeriile inventate despre el la televiziunile noii securitati… Aicea-i disperarea uriasa a celor care-l inconjoara ca un cocon pe Victor Ponta. Sunt disperati sa n-ajunga Crin Antonescu presedinte…Pentru ca la fel ca si Emil Constantinescu, omul acesta nu are nici o sfoara-n spate. (..) Oamenii acestia, toti, din jurul lui Victor Ponta, lucreaza intens la ruperea Uniunii Social Liberale, da si la impiedicarea lui Crin Antonescu de a ajunge presedinte al Romaniei.”.
    (vezi: https://www.youtube.com/watch?v=XgyJ2fEFBjg&feature=share )
    (Antena3, Radu Tudor, 3 aprilie 2013)

    Iata ca azi gasca castiga chiar in America trei medalii de aur, trei de argint si una de bronz si inca una la Bucuresti, sa fie bucurie pentru toate cordutele. …Si n-a sosit 2015. sa vezi medalii la blgeri si blogerite: „Cel mai… cel”, Cea mai… cea”, ce mai…

    • ALM
      12 aprilie 2014 at 13:09

      @judyindesguise
      Sunteţi sigur că nu sunteţi Cristina Pocora? PNL a greşit când s-a aliat cu PSD! Trebuiau de la început să se alieze cu PDL şi PMP, după principiul „cine se aseamănă, se adună”. Crin Antonescu va ajunge Preşedinte al României dacă va fi ales de electori. Până atunci, mai există o mică problemuţă: să vedem ce va mai fi Antonescu după alegerile europarlamentare …

      • judyindesguise
        12 aprilie 2014 at 20:00

        @ALM
        Eu sunt sigur d-le ALM.
        Cred insa ca dvs sunteti cel pe care nu-l pot extrage dintre cei carora „li s-a pus pata pe ochi” (ca sa ma citez singur) si faceti confuzii dupa ureche.
        Este motivul pentru care cred ca trebuie sa va strig la ureche, in mod absolut explicit:
        „Nu, d-le ALM!… Nu! Nu sunt Cristina Pocora, chiar daca avem pareri comune in buna parte! …Si nici nu cred ca dvs sunteti Ilie Sarbu”.

        Scrieti pe trei randuri:

        „Crin Antonescu va ajunge Preşedinte al României dacă va fi ales de electori. Până atunci, mai există o mică problemuţă: să vedem ce va mai fi Antonescu după alegerile europarlamentare …”

        cu derapaje pe care doar un oarece simt de orientare in timp ma face sa le sesizez, fara a-mi da un drept certificat in vreun fel sa le cataloghez.
        Cheia e acel „Pana atunci…” din textul comentariului dvs
        Aici chiar cred ca aveti ” o mică problemuţă”: Cu pata pe ochi, dvs chiar vreti sa vedeti „Pana atunci…” ce se va intampla „…dupa…”. Pai, vi-l cautam pe Aleodor Manolea, dar va dati seama cum suna pentru un fost ofiter al unul regim ce combatea misticismul in toate formele lui?

        Legat de principiul “cine se aseamănă, se adună”, el chiar se aplica cand e vorba de formarea partidelor.
        Cand vine vorba de aliante intre partide principiile sunt altele si dvs stiti asta, vreti insa sa-i derutati pe unii dupa principiul (valabil si la aliante) „interesul poarta fesul”.

        • ALM
          13 aprilie 2014 at 10:24

          @judyindesguise
          Stimate domn, atenţie până unde împingeţi atacul la persoană! Nu mă miră, că doar îl imitaţi pe şeful partidului pe care-l slujiţi, dar nu este cazul să ajungem să ne comparăm biografiile şi, mai ales, originea, fiindcă precis ieşiţi în pierdere.
          Aleodor Manolea nu este Mama Omida ci un energo-terapeut. Adică altă mâncare de peşte. Dacă nu aţi înţeles ce am scris „pe trei rânduri”, vă detaliez. Există un angajament al lui Antonescu, legat de procentele pe care le va obţine PDL-ul la europarlamentare. Sigur că, observând cum Antonescu începe să semene tot mai mult cu Băsescu, nu este imposibil să se răzgândescă în alte 5 minute. Dar, cu toată „pata pe ochi”, nu pot să nu observ vânzoleala membrilor PNL în teritoriu. Aşa am mai ajuns la o concluzie: dacă nu-l păcăliţi pe Mircea Diaconu să reintre în partid, până şi 20% este un scor fantezist.
          Am să vă mai comunic ceva! Nu sunt interesat să derutez pe nimeni, vede toată lumea marşul liberalilor către PPE. Fac analize „primitive” după mintea mea şi le comunic către cei care vor să vadă şi ce este pe lângă „firul roşu” impus de liderii de partide. Altfel, vă doresc succesuri la moţiunea de cenzură pe care o clociţi, prin care speraţi să readuceţi băsiştii, pardon, „dreapta adevărată”, la putere. Mai ales că acum PMP este în creştere, prin atragerea partidului de culoare al lui Dorin Cioabă, Alianţa Democrată a Rrrromilor …

        • ALM
          13 aprilie 2014 at 11:21

          Phiii, ce înseamnă „pata pe ochi”, sau o fi premoniţie? Deoarece acum nu este cazul, trebuie să scriu o erată: în loc de PDL în propoziţia „legat de procentele pe care le va obţine PDL-ul la europarlamentare„, se va citi PNL.

        • judyindesguise
          13 aprilie 2014 at 21:27

          @ALM
          Stimate domn
          Nu v-a invitat nimeni sa comentati un comentariu care nu va era adresat. Ati fost primul care ati facut in aceasta pagina atac la persoana mea, simuland la modul pontisto-ipocrit confuzia. Ma confundati (cica) cu Cristina Pocora apoi va suparati ca va spun ca sunteti confuz.

          Chestia cu
          „…nu este cazul să ajungem să ne comparăm biografiile şi, mai ales, originea, fiindcă precis ieşiţi în pierdere.”
          este de factura balacarista si mi-ajunge un BălăcăRică.

          Despre Aleodor Manolea si Mama Omida, azi aveti dezlegare la peste si – bineinteles – etnobotanice.

          Releritor la miezul comentariului dvs., nu era cazul sa va reproduceti fiindca eu nu mi-am adus in comentariu nici o nedumerire in sensul politic al tintei-piept vizate de dvs ci numai a dezorientarii dvs in timp, sau intentiei dvs de a ne zapaci cu „Pana atunci…” (deci PANA ATUNCI), „sa vedem (in viitor – n.a) ce va mai fi Antonescu dupa…” (DUPA acelas ATUNCI).

          Dar daca tot va pasioneaza subiectul principal Crin Antonescu si cel secundar Cristina Pocora, am sa va spun de ce cred eu ca aceste subiecte starnesc pasiune.
          In viziunea mea Gura lui Crin Antonescu este una de tun redutabil, o piesa grea in artileria USL, cu care Ponta a castigat fotoliul de prim ministru ( sigur, alaturi de gurile de foc ale PSD), dar care, pe masura ce facea avant garde, incepuse sa fie lovit din spate de pliciurile PSDiste, Dandu-se de o parte, PNL, pe langa ca a constatat ca nu mai primeste foc din fata dar a constatat ca aliatul tragea de fapt in baSSisti prin PNL-isti.
          Acum, gura de tun atat de laudata la inceput de toata lumea USL-ista isi infrucisaza tirul cu artileria USDista.
          Noroc ca nu mai trag, decat raslet, baSSistii.

          Doamna Cristina Pocora nu e decat (alegoric vorbind) mitraliera de 14mmm de pe tanc, sau TAB, sau cu cracii pe sol, careia i se spune (mitralierei, nu dnei Pocora) „catea”. Trebuie si-asa ceva… Nu trebuie sa va placa dvs.

        • ALM
          14 aprilie 2014 at 13:45

          Hmm, trebuia să fiu invitat de dvs să răspund atunci când titlul este:
          @ALM
          Eu sunt sigur d-le ALM.
          ?
          Poate că gura dlui Antonescu este o gură de tun. Important este unde bate, că românii au o vorbă: „gura bate c…”! În rest vă dau dreptate, nu trebuie să încercăm un dialog, fiindcă sunt inapt pentru o astfel de acţiune: nu reuşesc să mă înţeleg cu talibanii …

    • judyindesguise
      14 aprilie 2014 at 19:52

      @ALM
      D-le
      Uitati-va ceva mai sus. Dvs ati inceput sa comentati cu
      „Sunteţi sigur că nu sunteţi Cristina Pocora?”
      la un comentariu pe care eu l-am facut la articolul postat.
      Se pare insa ca Postul Pastelui (care – slava Domnului – se apropie de sfarsit) va creeaza „problemute” nu numai in ceea ce priveste orientarea in timp dar si in pagina de fata a blogului d-nei Theodora.
      Intorcandu-ne la oile dvs., spaima si disperarea socialistilor (si a dvs.) e ca gura (de tun) a dlui Antonescu e decastatoare pentru PSD – curul mare si gras al unui USD al carui CRB-l se afla in cutia craniana PC care il protejaza – Dan Voiculescu.
      Cat despre dialoguri, nici in privinta monologurilor eu nu va dibui vreo aptitudine. Dar, cine stie…?… Cu dvs. insiva va intelegeti?

      • judyindesguise
        14 aprilie 2014 at 19:58

        @ALM
        IMPORTANT:
        err: in loc de
        „…gura (de tun) a dlui Antonescu e decastatoare pentru PSD…”
        se va citi:
        „…gura (de tun) a dlui Antonescu e deVastatoare pentru PSD…”

  5. Emil Vulcanescu
    11 aprilie 2014 at 19:46

    Draga Theodora
    La tema propusa de tine si cea anterioara nu pot sa fac decat un copy-paste si sa iti pun un mail ce l-am primit

    S-a întâmplat in Suedia …
    Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.

    Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea trebuie sa fie EGALA !

    Profesorul le-a spus, „OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
    Se va face media tuturor notelor si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.”

    Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8.

    Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura.

    Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus
    ca si ei vor o „pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.

    Media celui de-al doilea test a fost 6 ! Nimeni nu mai era fericit.

    Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .

    Notele nu au fost crescatoare, deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.

    Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.

    Nu putea fi o explicatie mai simpla.

    Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul :

    „Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste ceea ce merita pentru ceea ce a muncit.”

    Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.

    Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit
    realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.

    Nu poti multiplica bogatia divizand-o .

    • ALM
      12 aprilie 2014 at 13:24

      Domnule Vulcănescu, povestioara este veche (eu am auzit-o prin 70′) şi este doar … o poveste. În niciun caz nu se putea petrece în Suedia, ţară unde există un fel de „socialism luminat”.
      Dacă vă năşteaţi acum 20 de ani vă înţelegeam perfect. Dar, cum v-aţi născut mai de multişor, mă miră faptul că aţi uitat că în România se produceau cam de toate şi că puturoşii de atunci erau la fel ca şi cei de astăzi, în plină societate capitalistă. Dacă o să reuşiţi să mă convingeţi că marii bogătaşi ai României au bătut măcar un cui sau au strâns un şurub, atunci o să înghit povestea dvs. Dacă puteţi da măcar un exemplu, afară de cei care au făcut avere afară (Ţiriac, Năstase, Tabacu etc), eu trec la „martorii lui Iehova” …

    • judyindesguise
      12 aprilie 2014 at 20:30

      @Emil
      Eu am sa spun o „legenda” mai mioritica.
      Pe la sf. anilor ’60, a fost construita de japonezi, in Floreasca (colt cu Pipera), FEA – Fabrica de Elemente pentru Automatizari. Japonezii au propus ca flux tehnologic de asamblare „banda”, cu avantajul ca era cea mai eficienta, cu dezavantajul ca impunea o disciplina stricta fata de care romanii, prin persoana lui I.Gh. Maurer, au obiectat intreband cum vor reusi sa disciplineze pe muncitorul roman care, in conditiile industrializarii de atunci, era adus direct de la munca campului.
      Se spune ca reprezentantul japonez, cunoscator al mentalitatilor comuniste, ar fi raspuns degajat dar eliptic „Simplu!” ceea ce l-ar fi facut pe Maurer sa insiste „Simplu, simplu, dar cum?” la care raspunsul japonez ar fi cazut sec:

      „Platiti-l!”

      Era vremea in care Japonia „sfida lumea” cum se exprima J.J.S.Schriber cativa ani mai tarziu in „Sfidarea Japoniei”si in „Sfidarea Mondiala”, cu ritmuri de dezvoltare record si venituri pe cap de locuitor nedepasite la vremea aceea decat de Elvetia.

      • ALM
        13 aprilie 2014 at 11:13

        Domnul Emil este din Cluj şi este posibil să ia drept bune cele spuse de dvs. Eu sunt mai de lângă fosta FEA, şi am avut ceva colaborări cu ea câţiva ani. Iniţial, fabrica a fost construită pentru producţia de aparatură analogică pentru automatizări, aparatură necesară pentru uz intern. Pentru acest motiv s-a căutat cea mai ieftină soluţie, oferită de firma japoneză Hokushin, firmă care voia să lichideze fabrica din Japonia pentru a adopta fabricaţia de aparatură de automatizări digitală. De fapt, alegerea producţiei de aparatură analogică ar fost fost o greşală dacă am fi avut acces la componente digitale. Atunci când Microelectronica a început să fabrice componente MOS şi microprocesoare MMN80CPU (Z80-Zilog), produsele FEA au început să fie reproiecate pentru automatizări digitale. „Legenda” dvs este şi ea falsă. Nu era nevoie de un flux tehnologic pe bandă pentru produse uzate moral de la achiziţionare şi, deloc de neglijat, cu o mare varietate de echipare (în funcţie de destinaţii). Salariile nu erau mici, comparativ cu cele care se practicau în România şi obţinerea uni post la FEA era o problemă. Trebuia să fi foarte bun ca să lucrezi acolo …
        Păcat că veniţi cu zvonuri „liberale” (muncitori aduşi de la munca câmpului şi prost plătiţi), scăpând din vedere că n-au murit toate generaţiile ante decembriste. Şi, ca să nu mai insistaţi pe tema FEA, vă informez că m-am cunoscut bine cu Dr. Ing. Dumitru Palade, atât la IPA (unde s-au pus bazele FEA şi FEPA-Bârlad) cât şi, mai ales, la INCDMF-Bucureşti …

        • judyindesguise
          13 aprilie 2014 at 20:28

          S-ar putea sa constatati si ca legenda Babei Dochia este falsa… Legenda spusa de mine poate nu e decat o legenda dle ALM – ca si a dlui Emil – in care va grabiti – ca si in cazul dlui Emil – sa dati cu bata.
          Putem face, din legenda, fabula. Importanta e morala.
          Morala langa morala langa morala langa morala poate da sambure acelei perle numita moralitate.
          Eu zic ca legenda s-o lasam balta.
          Ca sa aveti dvs in ce da cu bata.

        • ALM
          14 aprilie 2014 at 13:37

          Păi şi morala e falsă, stimate domn chinuit de replicile mele. Nu mă interesează faptul că vă adresaţi altcuiva într-un spaţiu public, mă interesează ca aici să nu colportaţi minciuni. Am înţeles că aţi fost (sunteţi) cercetător undeva. Acolo erau angajaţi numai cei aduşi de la munca câmpului? Că aşa pare la prima vedere …

          *despre Sfidarea Mondială am luat cunoştinţă. Sfidarea Japoniei se pare că încă n-a fost scrisă …

        • judyindesguise
          14 aprilie 2014 at 20:15

          @ALM
          Asa e dle ALM. sunteti „adevarul” care ne zburleste parul. Se pare ca sunteti turnat in aceeasi matrita cu Balacarica numai ca la inparteala de la ruperea FSN ati ramas, ca la imparteala URSS – cu focoase cu tot – acasa, in conserva rosie, in timp ce Balacarica a cazut in partea aialalta, in tocanita porcotalie. Aveti aceeas tehnica, acelas discurs, numai limbajul difera. Deh! Aceleas focoase cu etichete diferite.

        • judyindesguise
          14 aprilie 2014 at 20:48

          @ALM
          „Despre” „Sfidarea Mondiala”- cum bine spuneti – doar ati „luat cunostinta”, ca titlu. Daca ati fi citit-o ati fi vazut ca „Sfidarea Japoniei” este un capitol in „Sfidarea Mondiala”. Sunt peste 30 de ani de cand am citit-o dar sunt sigur ca memoria nu-mi joaca feste. Contextul in care am pomenit de FEA a impus atat citarea titlului cartii cat si a capitolului, in conditiile in care am presupus (gresit!) ca nu v-a scapat aceasta carte. V-a derutat probabil acel „si” caruia nici eu nu-i mai gasesc acum rostul in text si care – sunt convins – e un deziduu al vreunei modificari de text, reziduu pierdut din vedere la corectura (desi ma indoiesc ca am facut asa ceva).

        • ALM
          15 aprilie 2014 at 9:41

          30 de ani sunt o scuză suficientă. Într-adevăr, am fost confuzat atât de conjuncţia „şi”, cât şi de titlul capitolului care, dacă nici pe mine nu mă înşală memoria, se numeşte „Sfidarea japoneză”.

  6. Emil Vulcanescu
    11 aprilie 2014 at 19:47

    Sa fii iubita
    Cu stima Emil
    P.S. „soricelul” a dat clic

  7. 12 aprilie 2014 at 2:13

    Noroc ca n-a fost premiata de romani, dupa cum nici ailalta n-a fost declarata „femeia Europei” de catre noi. Nu ca n-am fi in stare …
    Iata insa o chestiune mult mai presanta, dupa parerea mea: http://augustinradescu.blogspot.ro/2014/04/un-must-do-pentru-cei-care-conteaza-in.html

Lasă un răspuns


Fatal error: Uncaught Error: Call to undefined function giornalismo_related_stories() in /home/cristihaicase/public_html/wp-content/themes/giornalismo/single.php:58 Stack trace: #0 /home/cristihaicase/public_html/wp-includes/template-loader.php(106): include() #1 /home/cristihaicase/public_html/wp-blog-header.php(19): require_once('/home/cristihai...') #2 /home/cristihaicase/public_html/index.php(17): require('/home/cristihai...') #3 {main} thrown in /home/cristihaicase/public_html/wp-content/themes/giornalismo/single.php on line 58