De ce iau foc locomotivele, Drulă?
23 august 2021
Din cauza haosului creat de minciună, manipulare şi politică defectuoasă, de praful aruncat pe masa și în ochii unei populații de ceferiști neajutorată, sărăcită și fără orizont de îmbunătățire a condițiilor de muncă. Hai! Fruntea sus, Drulă, că mai e un pic și n-o să mai lucreze nimeni pentru calea ferată, pentru că pensionezi oameni cu experiență de 30-40 de ani fără să pui ceva la fel de experimentat în locul lor. Hai, drum bun Drulă, ai verde-galben la semafor! Dar nu înainte de ați mai spune câte ceva despre mecanicii de locomotivă români.
S-au scris cărți și făcut filme despre o grămadă de meserii din lumea asta : mineri, tractoriști, navigatori, aviatori, șoferi, artiști etc. Poate și despre mecanicii de locomotivă s-au scris cărți dar despre mecanicul de locomotivă român de după revoluție, niciodată.
Mecanicul de locomotivă român este omul cu aproape toate Revelioanele, Crăciunurile și sărbătorile Pascale petrecute la învârtit pe proprie răspundere roata grea de fier a locomotivei, pe caniculă sau ger de crapă pietrele, în noaptea beznă, cu ceață și cu farul central bătând în cer sau pe linia din stânga, sau cu soarele care răsare sau apune de îi iau ochii și nu mai vede nimic în față. Este omul care trebuie să cunoască pe de rost peste 1000 de articole din instrucțiile, ordinele și regulamentele de serviciu pentru că, nu-i așa, responsabilitatea după punerea trenului în mișcare cade în sarcina lui și nu a celor care au pregătit trenul pentru parcurs. Este omul care umblă cu plosca improvizată după el, (o biată sticlă de plastic de 2L) că de unde, doamne feri, veceu de la București la Constanța fără oprire? Ei bine, Drulă, ăsta de e pus să învârtă roata asta grea a locomotivei câte 500 km dus întors pe tură, stă uneori cam zece ore acasă, că atâta e odihna stabilită la domiciliu, acuma am înțeles că sunt 12 ore, și înapoi la muncă, că îl sună de la depou că a înțepenit fratele de suferință Dorel cu spatele și nu e om pentru tren. Bineînțeles, șeful îi mulțumește și mai primește o bilă albă pe care o pierde repede atunci când mai face câte o frânare de urgență ca să nu lovească vreun cal sau vacă ce se plimbă alene între firele căii ferate păscând iarbă. Degeaba face raport de eveniniment, bila albă se înnegrește rapid și se lasă și niște bănuți lipsă din venit. C-așa-i la CFR! Desigur, acolo în birourile din ministerul lui Drulă unde se desenează grafice și zmângăleli despre cum merge trenul pe linie, nu se va ști vreodată efortul omului zombi în persoana mecanicului de locomotivă, o arătare modestă care dă viață și însuflețește să meargă acest blestemat tren mâncător de ani și sănătate.
