Pentru unii poate părea desuetă urarea, dar eu tot o voi spune, din inimă: Te iubesc, Românie!….pentru că atunci când am venit pe lume nu știam nimic. Apoi am deschis ochii, și-am pășit, nesigur. Și totuși am plecat să te cunosc. Am simţit tăria câmpului sub tălpi, am mirosit iarba și florile, m-am căţărat în cireşi, corcoduşi și caiși, am privit la cer cu nesaț. Apoi am învățat literele, și-abia atunci am început să înțeleg ce ești. Cu ani grei pe umeri, am descoperit ceea ce am simțit și ştiut mereu, că ceea ce mă înconjoară este România, mama noastră, a tuturor. Atât de frumoasă, de cele mai multe ori cu chip și trup de ţărancă chipeșă, adeseori jignită, alteori Alteță Regală, mereu huiduită de nevolnici, dar atât de iubită.
La mulți ani, Mamă Românie! La mulți ani și vouă, românii mei, prietenii mei!

Tags: Cais, camp, cires, litere, Romania