Go to ...
Hai ca se poate! on YouTubeRSS Feed

15 mai 2021

Astazi 22 decembrie 2009 am plans


Nu plang usor. Nu plang in fiecare an pe 22 decembrie. Astazi am plans mortii revolutiei.

Pe 22 decembrie 1989 dimineata am sarit gardul intreprinderii in care lucram, ca sa pot sa ajung in strada. Nu am iesit pe poarta asa cum era firesc. La poarta erau pompierii intreprinderii care pusesera furtunurile cu apa pe cei care vroiau cu orice pret sa iasa din fabrica. Dincolo de poarta, in strada, muncitorii fabricii de vis a vis strigau … Veniti cu noi!….. Nu fiti lasi!…. Au murit oameni!….. Nu va fie frica Ceausescu pica!

Am ajuns in strada si m-am alaturat unui grup de tineri colegi. Am mers pe jos pana la Salajan pentru ca nu mergeau tramvaiele, am coborat la metrou si am urcat la Universitate.

Era sange pe jos langa Biserica Coltea. Nu stiu de unde am facut rost de lumanari dar stiu ca am aprins lumanari acolo pe trotuarul plin de sange. La ora 12.30 cand Ceausescu a fugit cu elicopterul eram langa Intercontinental.

Nu va pot descrie in cuvinte ce am simtit atunci. A fost un sentiment unic pe care nu l-am simtit niciodata pana atunci si nici dupa aceea.  Ne imbratisam pe strada ca o mare familie. Nu ne cunosteam intre noi dar ne imbratisam.

Am ramas in zona Intercontinental – Spitatalul Coltea pana a doua zi dimineata. Nimeni din grupul nostru nu a patit  nimic.

Am avut cu totii noroc. Seful grupului, cel mai in varsta dintre noi, facuse armata si ne-a indrumat bine.

Noi toti l-am ascultat. Noi toti am avut noroc. Nici unul dintre noi nu are diploma de revolutionar. Nu ne consideram revolutionari.

Ne-am dorit altceva atunci. Am crezut ca o sa fie mai bine. Mie nu imi este cu mult mai bine.

Este adevarat ca acum pot sa spun ce nu imi convine.

Este adevarat ca acum pot sa calatoresc prin lume mult mai usor.

Este adevarat ca acum nu mai stau la coada la carne, lapte si nici nu mai am cartela pentru salam.

Dar este MULT prea putin.

Nu trebuia sa moara nimeni.

Doar pentru atat au murit tinerii aceia?

Regret ca nu am plecat din tara. Acum pentru mine este cam tarziu. Pentru cei care au acum 20 de ani inca se mai poate.

Hai ca se poate!

Update 1  Pentru cei tineri – Ar fi putut sa fie mult mai multi morti. Muncitorii din fabrici au primit arme si armament ca sa apare fabricile de teroristi. Au primit arme chiar si cei care nu facusera armata din motive medicale (citeste bolnavii psihici)

Tags: ,

No Responses “Astazi 22 decembrie 2009 am plans”

  1. 22 decembrie 2009 at 21:30

    Theodora,cand imi aduc aminte de impuscaturile,de glontul videa care a trecut suerand pe langa cap,cand am fost trantint jos si s-a facut o platosa umana ca sa nu fiu impuscat,ca se tragea de mama focului,de 20 de ani incerc sa aflu ADEVARUL CINE A TRAS IN NOI?,cand imi aduc aminte pe cei care erau secerati de gloantele trase de la Modarom si de pe Tampa,Craciunul nu exista,intrucat este inrosit de EROII MARTIRI! PE CARE NU TREBUIE SA-I UITAM NICIODATA!
    La ora actuala Dictatura renaste datorita sobolanilor rosii care au fost crescuti la sanul sefului lor care le este presedinte,iti doresc CRACIUN FERICIT! si SARBATORI FERICITE!

    • theodora0303
      22 decembrie 2009 at 21:38

      @octavpelin
      Asta este o mare durere.
      Nu stim inca si nici nu stiu daca o sa aflam vreodata cine a tras.
      Si tie CRACIUN FERICIT! si SARBATORI FERICITE!
      Cu drag

  2. Thommas Anderson
    22 decembrie 2009 at 22:57

    Eu nu plec din Tara. E Tara mea si nu le-o las. Eu mor cu ei de gat, dar de plecat nu plec.
    Unde sa plec? M-as trezi singur printre straini, pe o planeta care a luat-o razna. Aici mi-e mormantul. Nu condamn pe nimeni dintre cei care vor sa plece. E firesc sa-ti doresti sa pleci undeva unde poti sa-ti faci viata pe care ti-o doresti. Am prieteni si fosti colegi de scoala care au plecat. Unii si-au gasit ce-si doreau, altii s-au intors. Unul dintre fostii colegi de liceu lucreaza acum pentru Google. Software Engineer. El mi-a sugerat sa schimbam lozinca “sa traiti, bine!” in “bine ca traiti!”.

  3. 25 decembrie 2009 at 19:54

    Ca detaliu: Eu am fentat armata tot cu ţidulă psihiatrică, iar pe 1 ianuarie 1990 păzeam institutul cu arma. Dar, n-am tras niciun foc…

    • theodora0303
      26 decembrie 2009 at 10:41

      @ Vania
      Draga Vania, eu vorbeam de cei care chiar aveau probleme, nu de cei care aveau tidula ca sa scape de armata 🙂
      Cu drag

Lasă un răspuns