Go to ...
Hai ca se poate! on YouTubeRSS Feed

3 martie 2021

Doamne in ce tara traiesc?!


La Radauti in judetul Suceava niste romani sarbatoresc (din bani publici) zilele orasului in timp ce la Dorohoi in judetul Botosani alti romani isi plang mortii si  casele daramate.

Locuitorii din Radauti intervievati de reporterul Antenei 3  Vasile Marcu nu intelegeau de ce ar fi trebuit sa amane petrecerea.

Raspunsul unui „domn” este chiar naucitor: „daca moare cineva in oras eu nu trebuie sa mai fac nunta”?

Oamenii din Radauti nu se uita la televizor?

ASTA NU ESTE ROMANIA MEA.

ASTIA NU SUNT ROMANII MEI

CHIAR NU PUTEM SA FIM SOLIDARI NICI MACAR IN ASEMENEA SITUATII?

CRED CA NE MERITAM SOARTA SI INCEP SA MA INTREB DACA MAI ARE ROST SA MA ZBAT.

INCEP SA CRED CA BATRANII NOSTRI AU DREPTATE.

DUMNEZEU NE PEDEPSESTE PENTRU CA SUNTEM RAI SI PACATOSI.

Hidrologii au prelungit codul roşu de inundaţii pe râurile Prut, Siret şi Olt, până duminică la ora 16:00.

Codul roşu, prelungit pe râul Prut, pe sectorul Stanca Aval – amonte Ungheni aferent judeţelor Iaşi şi Botoşani şi pe sectorul Sivita-Dunăre (judeţul Galaţi), pe râul Siret pe sectorul Nicolae Bălcescu – Drăgeşti (judeţele Neamţ şi Bacău) şi pe sectorul Şendreni-Dunăre (judeţul Galaţi).

Cod portocaliu pe râul Prut, pe sectorul Rădăuţi – Prut – Stanca Costeşti (jud. Botoşani), şi pe sectorul Ungheni – Drănceni, aferent judeţelor Iaşi şi Vaslui, pe râul Siret, pe sectorul aval Drăgeşti – Şendreni (judeţele Vrancea şi Galaţi), pe râul Olt, pe sectorul aval Feldioara – Hoghiz din judeţul Braşov, şi pe râul Jijia, pe sectorul Dăngeni – Andrieşeni (judeţele Botoşani şi Iaşi).

Cod galben pe râul Olt pe sectorul Tomeşti – Feldioara, din judeţele Harghita şi Covasna, şi sector Hoghiz – Izbiceni – judeţele Braşov, Sibiu, Vâlcea şi Olt, pe Râul Negru – judeţul Covasna, pe râul Siret pe sectorul Zvoriştea – Lespezi, pe râurile Suceava, Moldova, Bistrita amonte Ac. Izvorul Muntelui ai afluenti si pe cursul superior si mijlociu al Trotusului din judetele Suceava, Neamt, Harghita şi Bacău, pe râul Bârlad – judeţele Vaslui şi Galaţi, pe râul Jijia, pe sectoarele Dorohoi – Dangeni (jud. Botoşani), şi Andrieşeni – Chipereşti (jud. Iaşi), pe râul Sitna (jud. Botoşani), Bahlui (jud. Iaşi), pe râul Prut pe sectorul Oroftiana – Radauţi – Prut (jud. Botoşani) şi pe sectorul Falciu – Sivita – judeţele Vaslui şi Galaţi.

Tags: , , , , , , , , , ,

No Responses “Doamne in ce tara traiesc?!”

  1. 2 iulie 2010 at 20:53

    Eu zic ca nu mai are rost. Insa ce anume te surprinde? Solidaritatea nu este partea cea mai tare a acestei natii…Sarbatorile insa sunt…

    • 2 iulie 2010 at 20:58

      @Pro Atitudine – 20 x Schindler
      Probabil ca asa o sa fac.
      Probabil ca o sa renunt.
      Probabil ca o sa inchid blogul sau daca nu o sa il inchid o sa scriu o data pe saptamana retete de prajituri.
      Probabil ca o sa ma inchid in mine si nu o sa mai vorbesc decat despre gradina mea cu flori si legume.
      Si o sa stau sa astept un semn.
      Un semn ca Romania a revenit in randul tarilor normale.

  2. Florin Matei
    2 iulie 2010 at 21:06

    În Ţara De Pe Fundul Prăpastiei, fosta Ţară De Pe Buza Prăpastiei

    • 2 iulie 2010 at 21:19

      @Florin Matei
      Intr-o TARA EUROPEANA, civilizata si normala.
      IMI ESTE DOR DE NORMALITATE.
      IMI ESTE DOR DE ECHLIBRU.
      IMI ESTE DOR DE LINISTE SI PACE.
      NU VREAU SA AJUNG PE LUMEA CEALALTA CA SA LE GASESC.

  3. 2 iulie 2010 at 22:25

    Citind aceasta postare remarc faptul ca nu intelegi aceasta atitudine a unor romani, cei din Radauti, prin faptul ca ei sarbatoreau zilele orasului si, poate mai ales, a celui care a zis “daca moare cineva in oras eu nu trebuie sa mai fac nunta?”. Ceea ce ma face sa cred (dar poate ca gresesc) ca nici PSD nu prea intelege treaba asta.
    Hai sa vedem cum putem intelege acea atitudine. Pentru asta iti recomand sa citesti celebra lucrare a lui Mircea Vulcanescu intitulata “Dimensiunea romaneasca a existentei”, dedicata lui Emil Cioran. Sunt multe de spus aici, din aceasta cauza trebuie citita cu rabdare intreaga lucrare. Voi incerca sa schitez, sa conturez un raspuns, avand baza in lucrarea sus amintita. Printre altele, marele filozof si sociolog roman ajunge la concluzia ca pentru roman nu exista iremediabil si, de aici, usurinta in fata vietii. Acesta remarca faptul ca romanul” nu are sentimentul iremediabilului. Pentru el, nimic nu se poate strica definitiv, nimic nu e condamnat fara apel, nimic nu e pierdut definitiv, nimic nu e ireparabil”. Adauga ca “… romanul, care este un teribil oponent pe taramul ideilor si al posibilitatilor, este nespus de concesiv cu faptele. Sentimentul care-l anima fata de ele e acela ca , in fond, ele nu au prea mare importanta! Ca sunt “incercari” care-i stau in cale, ori poate “ispite” sau “vami”; dar nu realitati de neinfrant, pe care sa fie nevoit a le lua in seama ca atare”. De asemenea precizeaza: ” Prea cunoscuta – si fara nevoie sa insist – este, de asemeni, trebuinta romanului de a reclama, de a se plange. La fel, tendinta lui de a nu considera niciodata un lucru definitiv judecat in defavoarea lui si de a relua procesele de la capat, ori de cate ori imprejurarile par a-i deschide o noua perspectiva de castig! Dar tot atat de cunoscuta e tendinta lui de a face concesii si de a se multumi, pentru moment, cu orice solutie omeneasca, intelegatoare, preferand imparteala stramba, dreptei judecati.
    Sub acest raport, romanul nu se agata, ca altii, cu disperare, de rezultatele faptei sale. ” Fa binele si da-l pe apa”, zice un proverb. Pentru ca ceea ce-l face sa faptuiasca nu este sentimentul ca rezultatul atarna de fapta, ci nevoia de a se pune in regula cu randuiala lucrurilor; nevoia de a-si implini rostul, raspunzand chemarii ce i se face, nevoia de a fi in rand. De aceea il vom vedea faptuind, chiar in cele mai absurde circumstante, si staruind a faptui, chiar atunci cand considerarea rationala a imprejurarilor faptei lui l-ar indreptati poate sa deznadajduiasca. Si ce-l mai face sa faptuiasca uneori, in sfarsit, cum vom vedea, e imprejurarea ca nu are incotro!
    Doua lucruri decurg de aci:
    – unul e lipsa sentimentului de gravitate a existentei, usurinta in fata vietii;
    – altul, lipsa de teama in fata mortii”
    Despre usurinta lui in fata vietii, iata ce spune:
    “Starea normala a romanului e lipsita de sentimentul gravitatii existentei. Existenta lui, desfasurandu-se pe un plan cu lucrurile vecinice, se desfasoara lin si fara drame.
    Nu doar ca imprejurarile dramatice ar ocoli soarta lui! Dar el nu le valorifica, astfel!
    Existenta fiind, pentru el, un joc de posibilitati, si omul avand oricand recurs aci impotriva vicisitudinilor existentei concrete – prin aceasta conversiune in virtual – el nu mai ia lucrurile de aci prea in serios. El va fi nepasator, neatent, necalculat, surazator, fara grija si increzator in Dumnezeu, in lucrurile mici, ca si in cele grave. Ca si cum perspectiva marilor zari i-ar indreptati nebanuite ironii asupra vietii imediate! Dar acest dezinteres nu este indiferenta. Sub ironia amintita, descoperi sentimentul unei proaspete duiosii pentru soarta concretului.”

    • 2 iulie 2010 at 22:50

      @Motanul Incaltat
      Chiar nu inteleg fraza: “Ceea ce ma face sa cred (dar poate ca gresesc) ca nici PSD nu prea intelege treaba asta.”
      Dupa logica asta as putea sa spun ca daca MULTI LIDERI PDL FURA atunci TOTI VOTANTII PDL-ULUI SUNT NISTE HOTI.
      EU NU INTELEG …. CE LEGATURA ARE ASTA CU PSD-UL?

      • 2 iulie 2010 at 22:58

        Am zis: poate ca gresesc. Pai da, adica, vreau sa spun, este o atitudine pe care am observat-o la mai multi simpatizanti ai PSD, ca aceea din postarea ta. Nu exclud posibilitatea de a ma insela in privinta aceasta.

        • 2 iulie 2010 at 23:00

          Adica in sensul asta am zis, sper sa ma intelegi.

          • 2 iulie 2010 at 23:09

            @Motanul Incaltat
            Cred ca nu se poate face o asemenea generalizare.

        • 2 iulie 2010 at 23:08

          @Motanul Incaltat
          Eu cred ca am o alta explicatie.
          Nu inteleg acest comportament pentru ca desi sunt cetatean roman de NATIONALITATE ROMANA am si ceva sange sarbesc.
          Probabil ca putinul sange sarbesc pe care il am ma impiedica sa inteleg.

      • 2 iulie 2010 at 23:20

        Ideea cu PSD trebuie luata cu o anumita probabilitate (slaba, cred). Evident, nu se poate generaliza. Dar, cine stie…? Multa lume nu intelege, nu e vorba ca ai si putin sange sarbesc. Iti mai recomand sa citesti din lucrarile savantului Constantin Radulescu-Motru, spre exemplu “Psihologia poporului roman” dar si altele, uite, spre exemplu : ” Sufletul neamului nostru. Calitati bune si defecte”. Sunt mai multe lucrari de sociologie, filozofie despre poporul roman. Iar recursul la marii nostri intelectuali interbelici este necesar pentru a deslusi problemele, spre ex. ca cele de genul asta. Intotdeauna va fi necesar.

        • 2 iulie 2010 at 23:24

          @Motanul Incaltat
          Da, recunosc ca am mult de citit. 🙁
          De ce vrezi ca nu este vorba de sangele sarbesc?
          Nici sarbii nu au sentimentul iremediabilului?

        • 2 iulie 2010 at 23:24

          Asa ca sa nu inchizi blog-ul !! 🙂

          • 3 iulie 2010 at 10:28

            @Motanul Incaltat
            Nu stiu, adevarul este ca imi vine sa renunt.

        • 2 iulie 2010 at 23:29

          Ce se intampla, cu sarbii e altceva. Ei sunt slavi! Lucrul asta e important. Pentru slavi, intr-o lume slava, existenta are o alta dimensiune: ea este “navalnica si dezechilibrata, dar pline de rezonante nostalgice, pentru slav” – ca sa-l citez din nou pe Mircea Vulcanescu. Are rasunet interior si zare metafizica. Este o lume “tulbure si tulburata”. Vezi si conflictul tragic care a dezmembrat fost Iugoslavie…

          • 3 iulie 2010 at 10:29

            @Motanul Incaltat
            Navalnica si dezechilibrata 😀
            Incep sa recunosc o parte din mine.

        • 3 iulie 2010 at 0:00

          E bun blog-ul tau. Sa nu-l inchizi! Mai discutam pe diverse teme doar.

          • 3 iulie 2010 at 10:31

            @Motanul Incaltat
            SA DISCUTAM DESPRE LEGUMICULTURA? 🙁

  4. 2 iulie 2010 at 23:54

    Dumnezeu nu are nici o legatura cu ceea ce se petrece.
    Totul, dar TOTUL, ni se datoreaza noua si doar NOUA !

  5. 2 iulie 2010 at 23:56
  6. 3 iulie 2010 at 3:11

    -voi cu bloguri”politice”traiti intr-o alta realitate si ne desparte o prapastie.
    Crezi k esti anti sistem Theodora, dak este anti basescu ? pfuiii!
    Lasa un moment pe prietenii tai sectari si atei din blogosfera rosie si arunca o privire in blogosfera ortodoxa. Acolo gasesti Ortodoxia curata si pe cei cu adevarat anti-sistem.
    Ia d-aci:
    #blog.pustniculdigital.ro/articole/228
    #apologeticum. wordpress.com/2010/06/30/un-alt-pustnic-confirma-proorocia-despre-macelul-din-2011/
    #stiri.ortodoxe.ro/2010/06/30/un-alt-pustnic-confirma-proorocia-despre-“macelul”-din-2011
    #lupta pentru ortodoxie.blogspot.com
    razbointrucuvant.ro/din profetiile mai putin cunoscute ale sfintilor-ii-noi alegem crucea
    #mucenicul.wordpress.com
    #filida.wordpress.com
    #saccsiv. weblog
    #vestitorul-ortodox.blogspot.com
    etc.
    Citeste si comentariile articolelor. Sunt multi care vad limpede realitatea.
    Poate te trezesti=> parafrazand”hai ca se poate!”.
    Daca nu, somn lin pana la capat.

    PS. Postarea e numai pentru tine @ theodora.
    NU o publica, fiindca nu vreau sa ma acuzi de reclama.

    ps2. Nu sunt portocaliu, cum ai banuit, nici nu ma intereseaza politica.Numai Ortodoxia si semnele vremurilor.

    Si cu asta imi scutur incaltarile virtuale, de praful blogurilor voastre. Doamne ajuta.

    Gabriel

    • 3 iulie 2010 at 10:38

      @incog
      IN CASA MEA EU HOTARASC CE APARE SI CE NU.
      UN ORTODOX ADEVARAT NU AR SCRIE ASTA: “Si cu asta imi scutur incaltarile virtuale, de praful blogurilor voastre”
      ASTA TI-O SPUNE UN ORTODOX ADEVARAT.
      FAPTUL CA DOAR POSTEZI DESPRE CREDINTA NU GARANTEAZA NIMIC.
      CREDINTA O AI IN SUFLET.
      APROPIEREA DE DUMNEZEU TATAL DE FIUL LUI DUMNEZEU SI DE SFANTUL DUH NU SE TRAMBITEAZA SI NU TREBUIE SA TE FALESTI CU ASTA.
      SMERENIA ESTE DE PREFERAT.
      RELATIA ADEVARATA CU DIVINITATEA O GASESTI LA PUSTINICI NU LA CEI CARE SE LAUDA CU EA.

  7. 3 iulie 2010 at 10:42

    Salut, Theodora!
    Exact în ţara asta trăieşti.
    Un mozaic de ev mediu şi secol 21. Fără zone de trecere.
    Cu oameni aflaţi la limita minimei culturi şi oameni cu minţi sclipitoare.
    Cu sărăcie la limita subzistenţei (la limita românească!) şi bogăţie ameţitoare, la standard internaţional de bogăţie.
    Ţara în care se bea rachiu de pufoaică şi Jack Daniel’s.
    Ţara în care a trăit Râmaru, dar şi Octavian Paler.
    Ţara în care alde Bobu şi Postelnicu pot ajunge la vârf şi din care au plecat, pentru totdeauna, alde Brâncuşi şi George Palade.
    O ţară aiurea, incoerentă, bolnavă…
    Dar ce s-ar întâmpla dacă la UPU, un lovit de tramvai, viu încă, ar fi trimis direct la morga spitalului, fiindcă e prea accidentat ca să te mai apuci să coşi la el?

    De ce să renunţi să scrii pe blog şi să te limitezi la reţete culinare?

  8. 3 iulie 2010 at 10:59

    Ba faci! Şi încă mult.
    De pildă, mă contrazici pe mine, în cele de mai sus. 🙂
    Fiindcă nu e adevărat că suntem o ţară a extremelor. Există şi o insulă, absolut notabilă, populată cu oameni normali, decenţi şi decent inteligenţi, care ştiu să observe şi înţeleg ce li se întâmplă şi încearcă să menţină pluta pe apă. Ei fac echilibrul balanţei în fiecare zi.
    Şi fiecare blog de-ăsta, ca al tău, lăţeşte insula.
    Târziu, cândva, insula ar putea redeveni ţară. Ca pe vremea bunicilor noştri.

    • 3 iulie 2010 at 11:14

      @renata
      Niciodata, de cand mi-am deschis blogul (in septembrie anul trecut), nu am simtit o asa mare disperare si dezamagire.
      Nici chiar dupa aflarea rezultatelor OFICIALE (in dimineata aia nenorocita) nu am fost asa.
      Atunci am avut mai multa putere.
      I-am vazut la pamant pe cativa dintre prietenii mei de aici din blogosfera si “am tras de ei” ca sa isi revina.
      Nu vroiau sa mai scrie, nu mai vroiau nimic.
      Probabil ca asta mi-a dat putere.
      CAT DE MARE CREZI CA ESTE INSULA ASTA?

  9. 3 iulie 2010 at 11:31

    Păi n-am cartografiat-o! Eu, de pildă, mă întâlnesc cu un “insular” de-ăsta la 5 oameni care trec pragul spiţeriei. Înseamnă cam 20%, nu?
    Zic să nu-i lăsăm cu fundul în baltă, tocmai acum, când au crescut apele.
    Nu ştiu să-ţi dau exemple veridice în general, dar mă rezum la unul din viaţa mea. Ce s-ar fi întâmplat dacă tata s-ar fi sinucis, din disperare, la “Canal”? Dacă ar fi decis într-o zi că vrea să scape? Eu n-aş fi existat.
    Aşa că merită să ne batem mai departe pentru fiecare centimetru de Insulă.
    Şi tot pe tatăl meu o să ţi-l citez, repetându-mă, fiindcă am mai scris asta: “Viaţa merită trăită, fie şi numai din curiozitate.”
    La mine cuvintele astea au avut efect în ultimii 30 de ani, zilnic.
    Încearcă-le şi tu! Desigur, nu trebuie s-o iei ad literam, fiindcă tot el considera că a trăi nu înseamnă doar a respira, ci a te bate în fiecare zi cu întâmplările ei, chiar dacă uneori au conturul unor mori de vânt.

  10. maiahome
    3 iulie 2010 at 21:05

    Theo,toti trecem prin momente proaste,faptul ca ne intilnim aici pe blogul tau a facut din acest loc unul deosebit.Multi sintem supra saturati de mizeria morala care ne inconjoara.Ne despart multe dar ne si unesc multe,fie sa depasim aceste tinpuri deosebit de grele inpreuna .Daca vrei,fa din acesta rezitenta o ambitie.

Lasă un răspuns